lumina de la captul..ferestrei

Era seara. Se lasase usor racoare. Ma uitam fix spre o fereastra luminata dintr-un bloc de pe Titulescu! Eram in statia lui 34, tremuram de frig si ma gandeam cat de rece e singuratatea dar si cat de recomfortant e sa fii singur...uneori...atunci cand te simti bine in pielea ta.
Priveam spre lumina aprinsa de la acea fereastra si ma intrebam daca dincolo de ea nu exista un suflet la fel de singur si infrigurat!
Desi simteam cum frigul imi patrundea incet in oase, ma incalzea si ma bucura gandul unui viitor incert in care dupa o fereastra ca aceea ar putea fi un suflet pe sufletul meu, cineva care sa mi se potriveasca, sa fie mai aproape decat imi imaginam.
Ma simteam totusi bine...atunci..acum...in pielea mea...piele , ce-i drept, putin mai gr(o)asa de la cantitatile exagerate de mancare pe care incepusem sa le consum in ultimul timp. Ma simteam bine desi stinghera si usor speriata de perspectiva unui viitor in care toti prietenii si prietenele mele isi vor gasi "jumatatea" inaintea mea (sau ma rog..ceva aproape de jumatate). Un viitor in care ei stau ascunsi dupa cate o fereastra ca cea pe care o priveam fiecare cu sufletul lui pereche, in timp ce eu afara, in frig, in statia de tramvai inca mai caut fereastra luminata de sufletul meu pereche.
Deocamdata, nimeni nu aparea in dreptul ferestrei pe care o priveam...si se apropia incet si tramvaiul...
Am urcat cu gandul la fereastra casei mele...acolo unde totul este cald si bine...acolo unde confortul unei telecomenzi pe care pot s-o butonez doar eu, ma lasa sa traiesc cu impresia ca exista totusi lucruri pe care le pot controla in viata...ca exista dreptate si ca trebuie doar sa ai rabdare.
Propriul tau adevar ti se va dezvalui incetul cu incetul, trebuie doar sa stii sa-i faci fata...vorba lui Jack Nicholson ;)