MandarineSlice: growing pains or are the pains just growing

MandarineSlice

Hopefull pessimist...and I am sure the world has not seen enough of me...just as I have definitely not seen enough of it! ;)

Tuesday, June 17, 2008

growing pains or are the pains just growing

Singura la meciul cu mine contra mea...


Ma confrunt cu o grava lipsa de chef de scris...si nu neaparat de inspiratie...desi nu mai sunt exact la fel ca la inceputul acestui blog cand orice vedeam pe strada sau orice simteam mai intens intr-un anumit moment constituia subiect bunut pentru un post.
Constat...destul de intrigata chiar...ca pe masura ce cresc ma "introvertesc". Eu - expansiva, guraliva ...chair mahalagioaca pe alocuri...prefer sa ma retrag in cochilia mea de melc pe care am construit-o cu destul tam-tam pana acum si sa astept acolo rezolvarea uneia din multiplele mele crize. M-am culcat putin pe o ureche si m-am trezit brusc intr-o lume care-mi pare multe prea imatura. Nu inteleg exact ce pretentie am de la ei...sa se introverteasca si ei ca si mine? ...sa inceteze toti sa posteze trivialitati pe blogurile lor personale? Sa nu faca atata caz din evenimentele majore din viata lor? Sa nu mai fie vedete...acolo unde au aplaudat mii de fani?
Si desi toate aceste aspecte m-au deranjat candva, acum maturizarea mea a inceput sa devina dureroasa din alta perspectiva...si nu ma refer la aspectele psihologice legate de acest fenomen. Pur si simplu parca ma transform intr-un gigant prea mare pentru propriul corp...Si ma doare...fizic... cresterea ma doare. Azi stomacul, maine capul, poimaine nush ce fel de palpitatii absurde...deja nu le mai stiu numarul. Nimeni n-a spus ca a creste echivaleaza cu a fi mereu bolnav....Credeam ca dupa o anumita varsta ma intaresc din toate punctele de vedere...
Deja mi-e frica sa mai spun cuiva ca mi-e rau ca devin in-credibila...si nu in sensul bun al cuvantului. Deja pastrez in mine frustrari, probleme si dureri mult mai mult decat pana acum. Daca la nivel psihologic oamenii cresc diferit, la nivel fizic lucrurile ar trebui sa se intample cu mai multa omogenitate.
Credeam ca atunci cand cresc...incep sa cunosc cat mai multe despre lumea din jur, sa cunosc oameni, situatii...sa ma cunosc, in definitiv si pe mine... In ultimul timp, insa, m-am cunoscut pe mine...muuult mai mult decat mi-as fi dorit vreodata...pe mine..intern..fizic...Fiecare organ care pana acuma a stat cuminte la locul lui...acum parca a inceput sa dea semne ca exista. Si cand mi-e lumea mai draga incep toate sa ma salute...unele mai discret...altele de-a dreptul abuziv. Analize, sange, probleme..toate interne...toate referitoare la mine...si se pare ca oarecum cauzate de raportul meu cu mediul din jur. Asa un cerc vicios n-am mai intalnit decat in politica!
Incep sa infiintez reguli stricte de circulatie in stomacul meu...sa-mi plasez indicatori la tot pasul, la toate incheiturile de tip intersectie....sa infiintez limite de viteza si oboseala pentru picioare si in general sa plantez peste tot damburi pentru a nu se depasi limita de nervi pe metru patrat.
Incep sa nu mai vreau decat sa traiesc...matura...imatura cum o fi...blogand sau tacand...dar bucurandu-ma de viata.
Ma duc sa mai cer niste reglemantari oganelor interne responsabile...maturizarea asta nu evolueaza deloc cum mi-o imaginam...

2 Comments:

Anonymous Christ Saddler said...

cam asa si la mine. incepusem cu cateva posturi pe zi si acum daca scriu unul pe saptamana e bine. optimistul din mine ar spune ca e mai bine asa pt ca mai putin inseamna calitate mai buna, dar sincer sa fiu unele sunt chiar varza si sunt scrise doar asa ca sa fie. la mine ma refer :)))
cred ca e varsta si timpul liber din ce in ce mai putin. iti strici creierii la munca toata ziua si ajungi acasa fara vlaga si chef de nimic. eventual dupa munca mai stai la o bere cu prietenii sa iesi din cotidian si apoi ajungi acasa cu gandul doar de a manca si te culca. si cred ca mai e si un pic de egoism ce apare odata cu varsta care te face sa nu mai vrei sa iti imparti trairile cu altii, un fel de "screw them, it's my time of fun now".

Jun 19, 2008, 8:25:00 AM  
Blogger anotherdeadpoet said...

Entuziasmul apare repede si dispare la fel de repede. Multi posteaza doar ca sa se afle in treaba, pentru ca li se pare cool sau pentru au posibilitatea sa isi creeze o identitate virtuala, alta decat cea reala (cea de care nu sunt multumiti). Pentru multi bloggingul este o moda si ei vor disparea odata cu ea, ipocrizia lor probabil ca va ramane.
Am inceput sa scriu dintr-o nevoie acuta de consum de energie interna. Erau multe aspecte care ma preocupau si pe care simtem nevoia sa le mentionez undeva. In timp lucrurile s-au schimbat. De multe ori nu am nimic de zis si atunci tac si iau o pauza pe termen nelimitat, alteori am foarte multe de spus dar nu gasesc energia necesara.
Cred ca ai nevoie sa te redescoperi. Sa uiti de ceea ce stii, sa iti dai un mega refresh si sa iti incarci bateriile. In cazul meu a functionat de cele mai multe ori. Nu stiu daca e cea mai potrivita comparatie, dar ma gandesc ca este exact ca in cazul unui computer: il formatezi, ii reinstalezi windows-ul, softurile , cateva mici update-uri + eventuale upgrade-uri , salvezi fisierele cu adevrat importante la care adaugi un nou continut (:D)

In acelasi timp, cred ca excesele se soldeaza cu reactii adverse. Prea multa socializare te face sa nu mai suferi pe nimeni, iar prea mult timp petrecut cu tine te face ca, intr-un final, sa nu te mai suporti. Pana la urma, totul tine de autocontrol si de un echilibru constant care trebuie mentinut...cu mici abateri :D.

Jun 19, 2008, 2:20:00 PM  

Post a Comment

<< Home