ce ma mai deranjeaza...
Revenind la menirea primordiala a blogului personal, care functioneaza uneori pe principiul/ sintagma binecunoscuta daca n-ai nimic bun de zis, apuca-te sa scrii in blog am sa va descriu cele cateva boabe de mazare care nu ma lasa pe mine sa ma hodinesc bine lately sau de mai multa vreme incoace (...si uite asa imi mai vine inspiratia sa salvez blogul asta de la inactivitate):
1. Oglinzile laterale-spate de la ultimele modele de masini - de la mici foarte mici...pe cale de disparitie...Ce se intampla? Nu mai exista pasageri decat pe locurile din fata sau pasagerii de pe bancheta din spate au renuntat complet la drepturile lor? traiesc in umbra sau penumbra...chiar in intuneric (daca e sa ma iau dupa un model de Madza ultimul racnet pe care l-am vazut zilele trecute pe strada). Nu inteleg de ce cei care stau in spate nu trebuie sa vada lumina zilei si asa suferim de un nivel ridicat de ignoranta....Pe bune acuma...nu vreau sa fiu ipocrita ca in ultimul timp strabat soseaua de pe locul de co-pilot, dar am stat multi ani in spate si nu mi-as fi dorit ca "de dragul designului" tata sa fi cumparat o "trasurica" in care sa-mi fie frica...de intuneric. Ecologic ar fi sa renuntam la masina all together, dar la drum lung, privitul pe fereastra e cam ultima distractie a pasagerilor din spate! Don't take that away...peopleeeeeeeeee pleaaaaaase
2. Sunt sigura ca asta venea prima...dar le scriu in ordinea rememorarii (ce sa fac daca ma opun comertului cu lecitina?). Ce se intampla cu industria asta publicitatii? Ar putea sa fie MAI plina de fite?!?! Ar trebui sa respiram cel mai usor..noi astia...the Gods on the inside...ca atatea aere se dau pe la noi prin firme de ar trebui sa punem taxa pe oxigen...pacat ca nu exista filtre. Nu inteleg ce ne face atat de speciali pe lumea asta de avem dreptul sa desfintam si sa dam cu parul in tot ce misca. Nu vorbesc de rau locul in care lucrez, nu pentru ca mi-ar fi frica, ci pentru ca n-am de ce...e un miracol dar chiar nu am de ce ...in schimb aud povesti cum la o scoala de publicitate, cat de cat mai noua (care se vrea revolutionara in domeniu) se poarta taxa de 500 de euro pentru imputul inestimabil de pretios al unor "stalpi publicitari autentici" care consta deseori in remarci de genul ..."ahhh...iarasi ne iei cu povesti din astea de adromit copii!" sau "trebuia sa ne zici ca personajul e facut muci...noi de unde sa stim?". Frate...nu neg...sunt multi talentati in domeniul asta, dar de ce mereu talentul trebuie sa vina cu un pret...nu vorbesc de salariul respectivilor (care se reflecta oricum generos in pozele de vacante afisate pe faisbuc), ci de pretul pe care orice "novice" sau chiar angajat de la ei din agentie trebuie sa-l plateasca ca sa beneficieze de cunostintele lor ...cunostinte care deseori se reduc la remarci saracastice sau comentarii subiective. Daca tot puneti oamenii sa dea bani ca sa vina la voi la scoala nu ar fi bine si sa-i invatati CUM e bine...asa la modul general..poate chiar pornind de la o ipoteza teoretica...decat sa ii desfintati pe toti cu toate propunerile, sa va dati de exemplu propriile capodopere si sa dati in cap la in restul agentiilor sau patronilor de agentii cu care aveti voi diverse polite de imapartit. offf...asa li se urca la toti succesul la cap...e f trist. N-o fi regula generala..dar e trist cand un om entuziast care a pornit cu mintea limpede sa faca scoala voastra, care chiar credea in meserie, are talent si vroia sa faca totul cat mai bine, iese de acolo martiurisindu-mi dezamagit ca vrea sa se apuce de grafica 3D si sa-si caute de lucru in afara agentiilor de publicitate propriu-zise. Nu, nu este vorba de mine, ci de cineva care a ajuns sa gandeasca la fel ca mine (gratie propriului bun-simt). E pacat ...si nu suntem singurele persoane. Iata ca s-au mai trezit si altii cum ca ceva e putred rau la nivel rudimentar de comportament uman in industria asta.
Ehhh....gata pe ziulica de azi... cine are ochi sa citeasca...cine are urechi sa auda...cine nu sa faca scandal si sa se sifoneze tot, ca asa se poarta pe la noi cand te calca cineva pe pene...te umfli mai tare in ele sa se vada cat esti de coco...shhhhhhhhhh.
Labels: aere din publicitate, cine le stie pe toate, deranjamente
2 Comments:
rau e sa te plictisesti si mai rau sa plictisesti pe altii; am dat din greseala peste acest blog, unde am descoperit o deprimata ce-si plange viata prin prisma pisicilor si a mesajelor publicitare. trist. sa nu postezi commentul meu, sa-l tii doar pt tine. esti "d-aia" ce pune numa' ce-i convine. trist. si iar.trist. asta e. mai suntem si d-astia...
he heeee.....welcome back...tine-o langa cu pisicile si frustrarile mele si cu "super povestea" despre cum ai dat tu intamplator peste acest blog. esti atat de transparent(a) si previzibil(a)...ca esti o d'aia...penibil(A)...dar asta e..da..mai suntem si d'astia
Post a Comment
<< Home