cat pot sa fiu de copil?!
Poate ca e de la nori si ploaie
...poate ca e de la certurile matinale interminabile cu mama
...poate ca tine de faptul ca am 25 de ani si nu simt deloc ca viata mea de abia incepe
...nu stiu exact de ce...
...dar astazi pentru mine e o zi trista! Imi pare rau ca nu pot sa ma tin de manualul de auto bine-dispunere pe care l-am postat ieri, dar ma simt prost...ma simt aiurea...si cand ma simt aiurea ...am impresia ca toti din jurul meu se simt la fel...ii simt reci...distanti...ca si cum nu ar vrea sa-mi stea in preajma...
Ca un ecou al unor timpuri apuse...ma strafulgera din cand in cand amintirea zilei de 1 iunie de altadata. Atunci cand inca mi se spunea LA MULTI ANI! Astazi nu mi-a zis decat o singura prietena...poate in gluma...poate pentru ca ma cunoaste mai bine...De fapt nici eu nu-mi dau foarte bine seama daca ma mai cunosc. Sunt prinsa intre lumi...as vrea sa ma bucur inca de beneficiile copilariei, de inocenta, curajul si sinceritatea acelei varste...dar lumea in care traiesc ma oblliga uneori sa mint...sa ma ascund...sa ma feresc...sa-mi fie frica....Oare asta inseamna maturizare?
Pana nu demult eram fericita sa ma bucur de statutul unui om matur..dar imi lipsesc multe elemente palpabile pentru a atinge maturitatea...casa mea....masina proprie...independenta financiara totala...Oare asta inseamna maturitate?
Ca sa nu spun ca inca mai cred in oameni sinceri, in altruism si prietenie...Oare asta inseamna ca sunt imatura?
Cu dragostea nu stiu insa...s-ar putea sa nu mai cred in ea..cel putin nu in sentimentul ala pur de odinioara...si nu in cavalerul pe cal alb...care sa-mi salveze notiunea de romantism...Oare asta inseamna maturitate?
posted by albeenah @ 8:50 AM
4 Comments:
probabil ca e o parte da. Inseamna disparitia inocentei si a visurilor colorate si a viziunii impecabile si a increderii oarbe si a iubirii neconditionate si a placerii de a zambi fara motiv si a puterii de a crede ca singur o sa schimbi lumea si a vietii inventate pe loc si a puritatii sentimentelor si asa mai departe. Dar din fericire inseamna si aparitia sigurantei si a stabilitatii si a increderii fara menajamente in viitor si... hmm nu mai am. Pacat ca e doar teorie nu cred in absolut nimic dar nici anii nu vreau sa-i dau inapoi asta ar insemna sa-mi prelungesc inutil viata iar eu sincer abia astept sa treaca pe langa mine si nu-mi pare rau deloc si nici bine, dar candva am sa-mi dau eu seama cum mi se pare totul :)
Pei de vreme ce ai reusit sa ai astfel de impresii, frumoase, as spune eu...mi se pare ca totusi viata nu trece kiar pe langa tine...va mai intersectati voi asha din cand in gand ;)
Nici mie nu-mi pare rau si nici bine si nici eu nu mi-am dat seama...cred ca din cauza asta am si bloguit ce am bloguit...in acelasi timp a inceput sa-mi placa ignoranta (sa nu stiu, sa nu-mi dau seama...sa aiba viata secrete fata de mine)...oricum o prefer arogantzei...cei care cred ca stiu tot...si deja nu mai au ce invata sunt oameni destul de limitati din puctul meu de vedere...
Fara a mai devia aiurea, am intzeles ca de fapt macar de 1 iunie toata lumea are o scuza sa fie din nou copil...macar pentru o zi...kiar daca dupa aia unii revin la stadiul de maturitate..si unii raman acolo
...Sper ca ai avut un 1 Iunie frumos :D
am avut :) la mine e 1 iunie foarte des
Si asta. Dar cel mai mult cred ca maturitatea vine sau intervine atunci cand hotararile si deciziile pe care le iei (chiar daca unele sunt gresite)nu te afecteaza in masura in care te-ar afecta daca ar fi luate de altii.(asa cum era in copilarie). Cred ca ne simtim mai bine atunci cand facem propriile greseli(sunt putin sadica)dar sunt ale noastre si ne ajuta. E o dovada de libertate. Si in asta e tot secretul. Deci, fii libera in gandire si nu-ti mai pune intrebari daca esti matura, ti-ai castigat-o de mult."O lupta-i viata, deci te lupta", spunea un grande uomo.
Post a Comment
<< Home