neasteptata declaratie
Seara. Ne tinem de mana strabatand o strada usor animata in apropierea centrului. Muncitori repara soseaua poluand seara cu suntele infundate ale unei betoniere. Totusi sunt fade si prea departe de gandurile mele sa le dau atentie. Sunt invadata de acelasi verde calm si ma gandesc la infinitate si cat de simplu ar fi sa ma pierd in ea. Cotidianul e departe de mine. Simt doar o singura respiratie in afara de a mea. Ascult. E frumos sa-mi aud gandurile soptite de altcineva. Mai ales de el. Nu, nu ma sperie. Ma incanta. Ma relaxeaza. Ma poarta departe.
Deodata...o voce...un copil...
Ma face sa ma uit spre el. Poate putin mai intunecat la ten...nuanta pielii sale e camuflata. Insa vocea sa nu. Razbate. Ma intreupe intr-un mod ciudat..dar firesc..oarecum. E limpede, e clara...
"Stii cum esti tu?" ma intreaba el cu glasul raspicat, curajos, indraznet, ca orice copil care simte ca are ceva de spus.
Pentru un moment ezit sa-i raspund. Poate sa fie doar un copil obraznic de tigan care vrea sa arate cat de mult n-a reusit sa fie educat de acasa. Insa...NU...Instinctul imi spune ca de vorba de altceva. Asa ca devin si eu curajoasa...si pe un ton la fel de raspicat...
"Cum sunt?"
Tacere pret de o secunda. Orice poate sa urmeze...
"Frumoasa!" spune el cu zambet larg
Mana care imi acopera umerii ma strange acum mai strans. Sunt invadata de sentimentul placut al "apartenentei", al acelui loc ciudat si moment in timp cand simti ca te integrezi perfect.
Si din nou tacere. Pentru o clipa, lumea a fost a mea. Pentru o clipa am simtit eternitatea.
Si "mana" lui a scris asha
posted by albeenah @ 9:59 AM
7 Comments:
ma bucur sa te gasesc. e frumos sa gasesti frumosul. e si sanatos.
ma intreb daca acest articol ar fi aparut in cazul unui alt raspuns ;). dar vorba aia, daca n`ar fi nu s`ar povesti, asa ca poate tocmai aceasta varianta de raspuns a provocat alaturi de diverse emotii si aparitia acestui articol.
pe de alta parte, n`are rost sa intreb. adesea copiii de tigani iti adreseaza cuvinte de lauda pentru a smulge un banut.tin minte ca acu 10 ani, cand inca colindam timisoara spre diverse locuri, eram atat de "frumos" cate tigancushe imi ieseau din cale.
dar chiar si atunci, cand nu ma lasam pacalit de strategia lor, ma uimeau felinarele cu care incepea seara pe aleile umbroase, care parca de fiecare data cand treceam pe ele tineau sa`si aprinda luminile, intr`o simfonie cromatica demna de uimire...
Ce ciudat. Şi eu care crezusem că un scurt moment de uimire, personal, dar uşor de închipuit, că o imagine ae putea stîrni un zîmbet, şi nu teorii despre monştri şi frustrări.
E ciudat ca atunci cand ai ceva nasol de spus vor sa auda toti dar cand ti se inampla ceva mishto nu vrea sa auda nimeni!!! Am lasat blogul meu deschis la tot felul de comentarii...si nu cred ca am facut bine! Blogul la fel ca si fericirea mea..sunt deschise numai celor care ma cunosc si vor sa o imparta cu mine!
Koma - nice blog...copilul nici macar nu sunt sigura ca era de tigan, si oricum nu era vorba de el..era vorba de moment in sine...iar momentul in sine a fost unic si poate prea personal pentru a fi "sharuit"...
Hiacint - mata eshti o dulce..k de obicei...10xs 4 being my blogbuddy :*
si eu crezusem la fel.
pana la urma nu stiu daca era mai bine sa ne fi oprit la stadiul la care un fulger insemna furia zeilor, sau sa ne bucuram de inteligenta dobandita prin care ne explicam fenomenele care ne inconjoara...
in opinia mea, dupa cum deschideam si comentariul anterior, tot ceea ce natural te surprinde in mod placut este sanatos.
nu am spus nimic cu rautate, tendinta de a vedea negrul inaintea luminilor e tipic omeneasca... o sa va treaca.
mi-a zis mie cineva cum feliile de mandarină aduc vise dulci :)
Draga Koma...nici nu am zis ca ai fi zis ceva cu rautate...am un anonim...pe care sper din tot sufletul sa nu-l cunosc personal...care-mi tot posteaza comentarii ce au depasit demult stadiul de "rautacioase"...Tie pentru ca mi-am dat seama ca am vazut lucrurile la fel, incercam doar sa-ti mai explic...un pik ;) Cat despre fulger...nu vreau sa cred nici ca e furia zeilor...nici ca am destula inteligentza sa-l explic...pentru mine e undeva la mijloc...poate ca e putin si din furia mea...poate ca eu sunt un zeu in micul meu univers...sau blog...dupa caz...;) Dar cel mai important cred ca e momnetul fulgerului..sa nu-l ratezi sa-l admiri...de la distantza ;)
:) "La vita e bella" :)
poate nu tot timpul.... dar pentru asta avem si noi partea noastra de vina... Ai o inima mare si un suflet pe masura; merita sa primeasca tot ce e mai bun:)
Un Bondar Tampitel
Post a Comment
<< Home