make my mornin'!

Diminetile mele sunt statice, repetitive... banale. Dus, spalat pe dinti, mancat, plecat in fuga dupa ce Adi ma boscorodeste ca iar intarzie o ora la serviciu din cauza mea...apoi goana pana la metrou...metroul vine...ma urc in el...cobor repede la prima. Singurul moment in care ma trezesc cu adevarat din aceasta inertie stupida este cand trec de barele acelea de la iesire din metrou...Se produce un declick...zgomotul acela surd, metalic si des...ma trezeste la realitatea unei noi zi de munca.
Dimineata e inceputul...dimineata e un moment de delir..de sarbatoare...oare de ce atunci...devine cel mai monoton moment al zilei? De ce nu ne tratam diminetile cum se cuvine...cu respect pentru momente din viata al caror debut il reprezinta? Deseori, presati de orele la care trebuie sa ajungem la serviciu, de condici, de meetinguri de cine mai stie ce grji...ignoram diminetile complet...uitam sa mancam ...sa ne bucuram de cafea si de rasaritul soarelui, de prospetimea aerului si de freamatul acela optimist pe care il are un oras atat de trist intr-un singur moment al zilei...dimineata. Te gandesti ca poate reusim sa ne bucuram de ele macar in week-end?...De unde! Din cate stiu eu...majoritatea celor de varsta noastra "le doarme" pana la ore tarzii zilei...deci, in weekend dimineata, e desfiintata complet.

Azi am avut aventuri cu gust de aloe vera...iar am facut studii de piata personale in farmacii...si uite asa...incerc sa-mi colorez totusi timpul in care parcurg distanta dintre casa si serviciu. Merita si drumul ala un cantec frumos, o clipa de bucurie si de energie care sa incarce restul de zi... Acum ploua si bate vantul si tastez cu degete inghetate...bucurandu-ma totusi ca am celebrat in felul meu acest moment al zilei ca pe unul de inceput al lumii. Nu stiu daca cine se scoala de dimineata ajunge departe, dar cine se bucura de dimineata...in mod sigur va avea o zi mai buna, ajungand departe cu gandul si buna dispozitia.