am obosit

Am obosit sa tip
prin peretii goi ai sticlei pe care o deschizi mult pre rar
...ca sa bei nicotina ipocrita ce-ti inunda sufletul
si-ti incetoseaza privirea

Am obosit sa-mi sap gauri...acolo unde nu am LOC
si sa tes ite pentru a complica o poveste ce nu s-a vrut niciodata...
mai mult decat banala

Palpit si ma intreb...cum am ajuns pana aici
Cum am lasat sa treca timpul
Peste tine in asemenea hal
Si cum l-am lasat sa treaca peste mine
Fara niciun efect

As fi vrut sa invat de la el...as fi vrut sa invat de la tine
Dar nu mai am ce
E prea tarzaiu
si
am obosit

Am obosit sa plang doar pentru ca tu sa-mi aduni lacrimile intr-un bol pretios de cristal
Numarandu-le
picatura cu picatura
Ca si cand miracolul producerii lor...
ar echivala cu nasterea unui nou inceput.

Cu fiecare lacrima ceva in mine moare
Nu se naste
asta tu n-ai inteles
Iar eu...am obosit sa-ti explic

Sunt batrana si viata mea nici n-a inceput
Ma intreb...oare ma mint?...frumos?
Cu cuvinte
am invatat sa le folosesc frumos in ultimul timp
Poate pentru ca simteam nevoie sa aud cuvinte folosite frumos in preajma mea
Si am obosit sa-ti cer tie asta

Nu vreau recapitulari...nu vreau reconstituiri
Nu vreau sa stiu cat de bine ne-a fost intampaltor..intr-o seara
cand luna se ascundea de noi si ne simteam lasati pace
Vreau sa stiu cum va fi cand ...nimic nu ne va lasa in pace
Cand ne va fi mai rau
Tu...vei fi langa mine...
Si ce?
langa e mult mai putin decat alaturi
Iar eu am obosit sa-ti spun ca te vreau ALATURI

eu lupt
tu taci
si daca eu am devenit mai tacuta...
tu in mod sigur nu esti mai luptator
Iar eu
am obosit
Atat!