Franturi de week-end

"Bei un vin...Andrei!"
"Nu, nu stiu, nu...nu cred!"
"Bineeee...ramane mai mult pentru mine atunci!"


Citea ziarul concentrat in timp ce The Killers rasunau puternic din castile mele...kill me now ...kill me now...kill me now...kill me now...Peisajul dezolant de afara...mizerie...mirosuri...perspectiva unui drum lung in care toate astea se vor agrava...Simteam deja cum mi se aseaza primul strat de praf de pe soseaua murdara peste dantura...Si totusi...nu vroiam sa mor atunci...kill me later...


"Hai ca de restul ma ocup eu..."
"Te rog eu sa nu te bagi! Lasa-ma in pace... sa-mi termin treaba!"
Da! Era curatenia mea... recul, descatusare, sport! Mi-am prins atat de bine! Parca sunt mai acasa intr-o casa curatata macar partial de mine!


...Nu era la fel de frumos decorat cum ma asteptam! Un peisaj mai degraba simplist, un parter mai degraba kitchos...insa, la etaj, m-am acomodat repede.
Nu ne aflam chiar in varful unui copac, dar ramurile unui copac care bateau chiar in geam si aerul racoros al serii iti puteau crea aceasta iluzie.
Momentul era de liniste, de regasire ...in lucururile care ne plac, mancare delicioasa, ambient, muzica, noi 2! Am sorbit linistea dintr-un pahar de limonada si am degustat specialitatea sentimentelor proaspete care in loc sa moara, cresc si se mentin tinere. Am obtinut chiar confirmarea lor intr-o declaratie care pentru mine a fost de fapt apogeul...apogeul acelei seri...apogeul acestor luni...Punctul culminant...Sunt curioasa daca naratiunea mea are doar un singur punct culminant sau mai urmeaza si altele...dar mai bine sa nu ma intreb...


Sa incerci, ca prin vis, "sa faci o captura" a unei seri superbe, a unei lumini de felinar perfecte, a unei gaze pe o frunza de copac, a mirosului rufelor proaspat spalate pe balcon, a ideei de insula unde nu cunosti si nu te cunoaste nimeni in afara unei singure persoane (cea cu care ai venit), a puterii de a trece peste obstacole, a minunii normalitatii, a unor ..faranturi de week-end...