pentru tine!

De ce fugi de fericire? Crezi ca daca te prinde din urma nu-i poti face fata?
Auzi...termina cu filozofiile astea tampite...nu esti psiholog! Nu stii ce am in cap, nici in suflet...niciunde...

Dar stia...de fapt el stia...stia multe...

S-a indepartat incet...cu vantul rascolind frunzerele aramii de toamna si pustietatea pe care o lasa in urma...
S-a indepartat incet...ca o adiere care ti-a rasfatat pentru 3 secunde fata, care te-a facut pentru 3 secunde sa te simti parte integrata a universului...o adiere...un chin...o alinare...un destin...
Nu se putea gandi la tot ce lasa in urma...era orbita de furie, de nervi, de dorinte neimplinite si un sirag interminabil de dezamagiri...Era oarba...Era ca si cum momentul acela...suspendat in timp ii explica toata inutilitatea existentei ei de pana acum...i se parea ca nimic nu mai are sens...ca mania e singurul mod prin care poate intelege tot ce i se intampla si poate suporta mai bine !
Orbita si surda...nu putea sa asculte...nu auzea...se inchidea in ea...durerea o cunostea... era mai aproape, era mai familiara....cu ea se putea obisnui...cu ea putea trai mai usor!
Il vedea din ce in ce mai departe...ca prin ceata...mai intai cat palma, apoi cat degetul...apoi cat praful scuturat de pe un vis....apoi deloc...LINISTE! ...pace...alb...
Totusi clipi
Se trezi si deschise ochii...erau uzi...dar lucizi...
El..era acolo...in fata ei...exact asa cum il lasase...o astepta...sa se intoarca...de fapt nu il parasise niciodata...O cunoastea...stia ca fuge ...dar stia ca o sa vina inapoi...
Lacrimile ii spalasera fata, pupila avea un negru mai clar, irisul reflecta cerul si-l colora in nuante incredibile de verde ...
Esti inca aici? il intreaba ea...cu teama...ca imaginea sa sa nu se spulbere de la intensitate decibelilor...
Bineinteles! rosti el...raspicat si hotarat. Aici e lumina si stiu ca tie nu-ti place sa stai prea mult pe intuneric...continua el glumet...
Il atinse usor...simti aceeasi adiere senina de mai devreme...simti intelesul celor ce o inconjurau....se simti bine!
Un sarut...mut...uimit...o privire...si gata!
O frunza ruginita si usor decolorata se zbenguia printre curenti imperceptibili ai vantului de toamna. I se prinse in par. El vru sa o inlature. Ea ii spuse:
Las-o acolo