perspectiva mea... inima!

Deseori ma banuie aceasta fraza "how you look will decide what you see" (de fapt un vers dintr-un cantec a lui A-ha). Oare chiar perspectiva e notiunea care ne domina existenta?!
Adica un lucru poate sa fie frumos sau urat...realitatea tinand doar din ce perspectiva o privesti. Exista si o realitate obiectiva? Exista un adevar absolut...sau e dat doar de opinia majoritatii? Daca o majoritate crede un lucru...ne raportam la ei? Exista un etalon?

Exista culori...sau doar nuante? Exista sunete ...sau doar tonuri? Exista miros ...sau doar arome?

Exista in sufletul meu atatea contradictii....de ce intr-o zi simt un lucru vis-a-vis de o anumita persona, un anumit eveniment etc...si in alta zi il percep cu totul altfel? Tine de dispozitia mea, de deschiderea de prejudecatile mele? Nu inteleg!
Am stat si m-am gandit mai bine si am realizat ca totusi exista cateva constante in viata mea... si aici am inceput sa-mi pun adevaratele intrebari existentiale. Singurii oameni pe care-i privesc la fel sau singurele lucruri care-mi plac, no-matter-what sunt cele pe cei sau cele pe care ii/le IUBESC.
Sa fie oare dragostea cea care iti ofera perspectiva absoluta? MAMA - iata o constanta! Oricat m-ar enerva cateodata sau oricat m-ar bucura...prezenta ei... e mereu aceeasi...unica...prima constanta din viata mea. pentru ca O IUBESC. Urmeaza TATA...rudele...prietenii (desi aici constanta produce cateva variabile) ...si un loc cu totul special acelei persoane care mi-a pus inelul pe deget!!! Toti sunt acei stalpi pe care ti-i infigi cu incredere in viata, stiind ca, si atunci cand tot restul e confuz, incetosat, frustrant, exista aceste constante care nu-ti vor insela realitatea.
Sa fie atunci sufletul adevarata cale spre cunoastere? Oare nu cunosti un om cu adevarat decat atunci cand il iubesti...adica atunci cand iti deschizi sufletul cu adevarat spre el. Nu cunoastem cu capul, ci cu inima? Eu, cel putin, tot ce am cunoscut cu capul m-a tradat intr-un moment sau altul. Asta inseamna ca sunt nebuna? Ce am cunoscut cu inima a fost un risc asumat dar macar un lucru pe care pot spune ca l-am perceput cu adevarat.
Dar nu se spune ca atunci cand iubesti pe cineva esti total subiectiv in privinta lui? Oare? Si cand esti obiectiv? Atunci cand iti pastrezi sufletul inchis si mintea limpede? Atunci il cunosti cel mai bine sau il cunosti doar la suprafata si il judeci pe baza unor prejudecati impuse de societate...?!!! ...hmmm... ciudat mod de a privi lucrurile....rationalul asta...
sunt multe de spus...dar cel putin sunt fericita ca am avut revelatia acestei perspective care pentru mine e de ajuns.
As vrea sa pot cunoaste toata lumea asa!...cu inima...