stare prelungita de week-end!

Uneori week-endul vine asa ca o prelungire inutila a restului saptamanii...alteori vine ca o salvare! S-au facut si reclame pe seama lui si ode pe seama lui...Eu as vrea ca in fiecare week-end sa evadez...undeva departe..undeva unde sa fie mereu soare...Taramul insorit e prima conditie...necesara dar nu suficienta. In alt doilea rand imi propun ca in fiecare week-end sa-mi hranesc inima. Daca in timpul sapatamanii imi hranesc mai mult mintea...si ma stradui pe cat se poate sa nu-mi deschid sufletul si sa trec prin viata (profesionala macar) cat se poate de indiferenta ...in timpul acestui final de indiferenta...vreau sa SIMT! Pentru ca mi-l pot organiza in termenii mei, week-endul poate sa fie controlat, manipulat in sensul meu de gandire. Si atunci vreau sa invat, sa absorb, sa-mid eschid porii doar catre acele surse de informatie care ma intereseaza... Vreau sa aflu despre oameni mari care ne-au marcat existenta...pentru ca asta visez si eu sa fac: sa las in urma "one great thing" (cum spunea robotul din Johnny Walker) care sa ne marcheze existanta asta in care ma chinui, in rest, sa vand baloane de sapun fabricantilor de jucarii si detergenti celor mai curate haine din lume. Vreau sa stiu ca totul a avut un sens...chiar daca e doar o samanta de ceva...chiar daca nici macar n-o sa incolteasca..vreau sa stiu ca e acolo...sub pamant undeva... ca o idee de-a mea, nebrifata, pura, necenzurata... s-a lansat si traieste acolo undeva...si poate chiar va prinde aripi candva.
Prietenul meu imi spune ca la mine week-endurile sunt calculate! Suna stupid si rece dar intr-un fel asa e! Vreau sa incapa cat mai mult in ele , vreau sa absorb tot ce se poate absorbi, sa ma simt cat de libera ma pot simti in coordonatele pe care mi le creez singura. E timpul meu, pe care nu mai vreau sa-l dau nimanui decat mie si lui...si atat.
Din pacate nu ma prea tin de plan. Imi acord timpul familei si de multe ori si serviciului...pentru ca, orice as face, nu pot sa practic 5 zile de indiferenta si doar 2 de sensibilitate. Si pana la urma, oricat m-as stradui eu, cele mai frumoase momente din viata sunt tot cele neprogramate.
Pentru ca soarele iese cam cum vrea el...si luna nu e niciodata pe atat de plina pe cat o credem. Dar incep sa ma specilizez si la calcule de weekend...astfel incat am idei cat mai placute care dau rod...
Ma simt ca un curator de muzeu...ma simt ca o galerie. E vreo crima in faptul ca vreau sa-mi umplu peretii cu cele mai frumoase tablouri?