"Ce pacat ca nu merita!"

Ieri a fost prima oara, din lunga mea istorie si relatie cu Teatrul Bulandra, cand m-am simtit complet dezamagita. Nu am impreunat palmele nici macar odata la sfarsitul spectacolului si am iesit regretand ca am oferit acestei piese 4 ore din viata mea.
"Ce pacat ca-i curva!"....asa s-a numit "telenovela" dupa un scenariu de John Ford...plasata , in mod straniu, intr-o localitate din Italia, pazita strasnica de Biserica corupta, de piosenia falsa si moravuri perverse. In centrul piesei sta tema unui incest...Nimic rau in asta...(Imi tot veneau in minte cuvintele americanului aluia dragutzel foc din "Cateva zile din septembrie" cand ii explica sora-si vitrege ca "Sex is great, but incest is best!". Dar nu stiu de ce plasez aceasta piesa in vecinatatea unui film care mi-a placut atat de mult.
Cu tot respectul pentru dragul Darie...cred ca a fost intoxicat de vreo telenovela ca altfel nu-mi explic lipsa lui de inspiratie in acest hal, mod sau fel!
Fraze plagiate din Shakespere...combinate cu ceva ramasite din versurile hiturilor Andre...Nelipsitul nudism obligatoriu pentru a umple sala, nu a fost suficient si sa umple piesa de continut. Replici slabe, scenariu ingrozitor, cativa actori deplorabili, restul au incercat, dar nu prea aveau cu ce...decat daca improvizau. Singura aparitie care e mereu o aparitie intr-o piesa a fost a lui marius Chivu. Singura replica care mi-a placut a fost cand personajul principal a rostit "M-ai lasat fara cuvinte"! Si singurul gest care m-a impresionat a fost cand acelasi personaj principal a aluncat pe scena ....gest neprevazut in scenariu...cred!
Singurul actor notabil din sala a fost Mircea Diaconu care a statat in spatele meu si a plecat dupa primul act! Nu-mi explic nici pana acuma de ce nu am facut la fel!

Ma rog..e o perioada in care sunt scarbita de cam tot ce mi se intampla, in speta...Poate nici asta nu ajuta felul in care am "interceptat" acest moment cultural.
Pentru un om care se crede non-conformist si foarte deschis am inceput sa-mi fac rafturi...si sa asez oamenii cu etichete pe ele cam la 2-3 saptamani dupa ce ii cunosc. Imi pare rau ca sunt asa, dar nu mai am timp...nu mai am timp si rabdare...si nici sanatate ...sa pierd cu oameni care-mi demosntreaza din prima ca nu merita. Trebuie sa incep sa-mi exersez instinctul de auto-conservare. trebuie sa mi-l exersez in toate privintele...si in toate domeniile nu numai asupra oamenilor. ci si asupra situatiilor si evenimentelor cu care ma confrunt in viata. Sunt destuld e matura sa decid cand ceva nu-mi priieste si trebuie inalaturat pana nu ajunge sa ma afecteze mai rau.
Un prieten tocmai imi scrie pe mess
"well, eu imi construiesc lumea mea, in care au acces doar lucrurile care-mi plac/mi le doresc".
Credeti ca e greu? Eu cred ca oricat ar fi de greu...merita! Noi meritam asa ceva...meritam ca fiecare bucatica din noi insine sa fie tratat cu respect si fiecare moment sa fie folosit in interesul nostru personal...meritam sa ne bucuram de fiecare clipa...Cine face asta pe socoteala altora si pricinuiindu-le altora rau...reuseste doar sa supravietuiasca si se poate lauda cu faptul ca se pricepe la autoconservat (cel mai probabil pe o insula pustie, sau printre oameni cu acelasi caracter). Cine face asta, bucurandu-i si pe cei din jur...sau macar fara sa faca rau nimanui...se poate lauda ca stie sa traiasca printre oameni...de orice fel. Si asta e un merit...pe care-l meritam toti!