la vita saporita :)

Nu stiu daca mi-am confesat vreodata pe aceste unde... dragostea mea paste-lata (adica cat poate fi pasta de lata) pentru bucataria italiana. Nu numai pentru mancarea propriu-zisa ci si pentru a intregul ritual. Imi place sfintenia cu care italienii isi respecta mesele, imi place istoria bucatelor lor si traditiile legate de prepararea mancarii, imi place faptul ca orice legat de mancare este condimentat cu ingrediente si obiceiuri sanatoase. Imi place ca ei valorifica fiecare firicel de iarba si planta care le binecuvanteaza pamantul deseori arid si greu de cultivat. Imi place ca in ciuda unui teren agricol nefericit in unele parti ale tarii, ei s-au adaptat si au valorificat la maxim tot ce le-a ramas de plantat. Imi place ca la ei pizza este mancarea saracului (ei insista pe calitatea blatului de pizza, de unde aceasta isi trage savoarea, presarand deasupra doar cateva ingrediente) in timp ce noi am interpretat-o drept mancare bogatului (si nu mai stim cu ce ingrediente s-o mormanim si s-o asociem, ca sa ne cada cat mai greu la stomac, in timp ce blatul este deseori ars sau inecat de sosul de rosii apos si in exces).

Bucataria italiana, mai ales cea din sudul tarii, nu numai ca isi valorifica putinele plante si mirodenii existente la maximum, dar nu iroseste niciun element din compozitia lor...Luand dovelacul ...spre exemplu...acesta se gateste integral de la coaja... la seminte si pana la florile vrejului de dovelac care se prajesc sau se fac pane. Nu mai vorbim de busuiocul si oregano-ul care salveaza orice tip de mancare, nu mai vorbim de pastele preparate in casa (din nou preocuparea lor este pentru coca/aluatul din care sunt taiate pastele ci nu pe ingredientele ulterioare care se pun deasupra...desi si acestea sunt originale si pot da nastere unor combinatii spontane incredibile). Modesta, dar onesta, simpla, savuroasa si sanatoasa, bucataria italiana pentru mine este un miracol culinar care aduce dupa sine nu numai bunastarea corpului dar si a spiritului...o prelungire a omului din pamant si o uniune armonioasa a sa cu tot ce e natural si gustos. Iacata..cateva imagini din Sardinia care mi-au adus aminte ca TREBUIA sa scriu demult acest post. Pofta de viata buna...va urez!