feels like home

Sunt putine locuri in lumea asta in care ma simt ca acasa. Au existat momente, mai demult, cand nici acasa nu m-am simtit acasa. De regula ambientul, gradul de intimitate si co-locatarii dau unei locatii that "homey feeling". In facultate, home era acasa cu Berli, in Fire si in garsoniera Dianei de pe Caderea Bastiliei ;). Primul loc de munca a devenit foarte repede "home" nu neaparat datorita orelor prelungite petrecute acolo, ci datorita faptului ca eram inconjurata de oamenii care aveau incredere in mine, ma simteam relaxata si la "locul meu" asa. La noul loc de munca ma simt din nou "home" si e ceva asa misto, ce n-am mai simtit demult. Cred ca omul face locul, mai mult decat ar face vreodata locul pe om. In momentul in care un cadru devine intim, oamenii care-l populeaza devin personaje...ca intr-o carte si un film. Ii etichetezi dar cu drag si fara prejudecati...drept cel care face mereu glume ciudate, cel care aterizeaza mereu de pe luna, cel care iti poate da sfaturi artistice, cel trecut prin viata sau cel mai copil sau traznit dintre toti...In micul univers care se creeaza parem un mini- Munte Athos unde fiecare zeu e usor defect, dar are puterea lui magica sau binefacatoare pentru care e binecunoscut si apreciat. Exista si personaje negative si frictiuni, ca in orice poveste cu o intriga bine inchegata...dar cred ca, mai degraba, dracul ori nu e atat de negru cum pare sau e mai negru decat iti poti inchipui...asa ca mai bine nu te mai gandesti deloc la el...pana nu devine absolut necesar.
Nu cred ca exista o reteta to the "homey feeling" ...trebuie doar sa gasesti oameni cu care sa faci "click" si sa frecventezi bine un loc pana sa te "instalezi" in el trup si suflet. Nu cadeti in capcane...cum am patit recent la ziua unei prietene...petrecute la Cafe Verde...un loc care se mandreste ca te face sa te simti ca acasa....Si asa ne-am si simtit pana spre final. Am jucat carti, am baut, ne-am uitat pe poze, cadouri..the works. Din cate intelesesem localul are seri speciale pentru diverse activitati...filme...jocuri...evenimente..etc. Nu mica mi-a fost mirarea cand la final, prietenei mele i s-a reprosat ca am incalcat regulile casei, jucand carti intr-o seara alta decat marti, care era seara special dedicata acestui mega eveniment disturbator. Probabil ca trebuiau anuntati vecinii si prezentate scuzepentru fasaiala de carti care urmeaza a fi auzita si trebuiau lustruite extra-bine mesele...mi-e greu sa cred cum jocul de carti in afara zilei de marti ar putea disturba si tulbura in asa hal universul feeric al Casei Verzi...dar iata...patraona s-a exprimat si noruletul meu alb si idilic s-a spulberat. Asa ca beware of false homes...and treasure the true ones :)