writer's stock

De pe fotoliul satiric al sefului meu, dimineata de azi arata roz... in ochii mei nu are chiar aceeasi culoare. Ma gandesc ca lumea ...si mai ales diminetile ar trebui vazute prin retina proprie. eu inca n-am deprins asta pe dea intregul...pentru ca intre mine si retina sta o lentila de care sunt mei mereu dependenta. Poate aceasta dependenta constanta intre mine si cineva/ceva (si mai niciodata vice-versa) mi-a facut sa-mi dau in chirie si fericirea. Adica sa-o pun si pe ea sa depinda de cineva sau de ceva anume. Stiu ca suna a cliseu, dar fericirea mea ar trebui sa depinda in principal de mine... din lume crezi doar ceea ce vrei sa vezi...si daca te formezi sa vezi ce e bine... si sa ignori raul pe care nu-l poti schimba poate de asta poate depinde si fericirea. Eu stiu in sinea mea ca seful meu e de fapt o persoana ok si refuz sa vad si altceva...eu stiu de exemplu ca o fosta colega de serviciu e de fapt o persoana buna si toleranta si in momentul in care ma judeca pe mess fara sa ma cunoasca cu adevarat...refuz sa mai aud si altceva (nu mai folosisem demult 'ignore-ul' si era cazul), eu stiu de exemplu ca am prieteni de la care merit mult mai mult si refuz sa iau altceva...chiar daca asta ma lasa uneori cam singura in realitatea mea...macar si reusesc sa-mi fac fericirea sa se raporteze tot la mine...si atat...
Traiesc sincer si singurul regret pe care-l il am este atunci cand nu pot trai atat de sincer pe cat mi-as dori (nu am incredere in capacitatea mea de a NU rani oameni si atunci prefer sa nu le zic ce gandesc mereu). E inutil...pentru ca daca dai peste ceea ce nu poti schimba... si ti se demonstreaza repetat asta... trebuie ori sa te schimbi tu, ori sa-ti vezi de viata ta!
Stiu ca exista si o parte buna a lucrurilor...si am sa incerc s-o vad mai mult pe ea...
Optimismul pentru mine e o arta. Si ca pentru orice arta...sunt anumite notiuni pe care le poti invata... pentru restul trebuie sa ai TALENT. Ramane de vazut cam cat de talentata sunt eu...ca le cam am cu teoria ;)