miroase a vineri

E un un miros usor ranced dimineata devreme... cand stii ca mai ai o zi...
Incepe sa se improspateze spre miez de zi... cand stii ca a mai ramas jumate de zi.
Si deja spre seara florile infloresc, parfumul lor te nauceste de-a dreptul...pleci de la serviciu imbatat, euforic.
De ce ...fiecare week-end ne ofera perspectiva unei noi vieti, mai aproape de cine suntem si ce vrem de fapt. Pentru ca... let's face it... sunt putini oamenii care chiar traiesc prin ceea ce fac zilnic 8 ore si ceva la serviciu, traiesti din ce faci dar nu prin. O lume ideala ar fi una in care fiecare sa-si poata practica menirea si ...nici sa nu fie paltit pentru asta... adica eu sa fac ceea ce-mi place si sa ofer altuia din puterea sau cunostinta mea gratis pentru ca si eu, la randul meu, beneficiez in schimb de cunostintele, puterea, indemanare, materialele si manopera altora...tot gratis si uite asa...roata se invarte natural si nimeni nu-i pune bete iar banii isi pierd valoarea si semnificatia. Un fel de return la trocul initial. Pentru ca atunci cand nu te motiveaza nimic altceva decat sa-ti traiesti viata in cel mai sincer si frumos mod cu putinta, incepi sa te misti natural spre lucrurile care-ti plac si care plac altora. Daca lumea ar fi dominata de placere, fericire...he he...
Deocamdata e dominat de griji, crize si mult egoism... o alta modalitate de a ajunge in final la placere...dar cu ce pret? Si... iata...cand intervin preturi, lucruri masurabile in bani sau alte etaloane, totul se complica.
In concluzie... putem sa traim frumos dar nu prea curand :P
Ne mai ramane weekendul... Vedeti ce faceti cu el! ;)

growing on empty

pana la urma... ca sa va scutesc procesul, parcursul... care e lung, sinuos, absurd pentru mine poate plictisitor pentru altii... importanta e concluzia! Si concluzia este ca cea mai mare dezamagire vine de la tine. Nimic nu e mai ingrozitor decat sa te dezamagesti tu pe tine insuti... dar nimic nu e mai accesibil decat sa indrepti asa ceva.

Pana la urma tot ce mi s-a intamplat pana acum a venit mai mult din afara...si deja mi-e sila sa ma tot plang de dezamagirile altora... dar atata timp cat ma pot scula din pat dimineata (sau ma rog...pe la cat o mai fi dimineata these days ) si imi pot pune pune capul pe perna seara fara sama apese constiinta sau regretele...consider ca NU m-am dezamagit... sunt inca pe drumul cel bun. Mi-am pierdut harta, dar incerc sa imi pun in functiune simtul orientarii (doar n-am fost la cercetasi un an jumate degeaba) :)

Motivational sau nu, ignorant sau prea naiv... pana la urma asta e motivul pentru care eu am intrat in publicitate si o sa ma incapatanez sa cred in el pana in panzele albe... (panze are dublu inteles in fraza asta...cine ma stie, cunoaste).

Nu-mi ramane decat sa incep fiecare zi de parca ar fi restul vietii mele... si poate chiar e... CINE STIE?!?!

:D

parfumo-metru

Masor zilele frumoase dupa cantitatea de parfum consumata din sticla parfumului meu preferat. Cand am chef sa am o zi buna ( cine n-are ?!?), cand vreau sa ies pe usa gandind lucruri pozitive si vreau ca ziua sa-mi aduca numai minunatii...ma dau cu parfum. Mda...nu sunt chiar asa de imputzita...ma dau cu parfum si in restul zilelor, dar pe cel special il folosesc numai pentru zilele care vreau sa fie speciale, zilele despre care am o inutuitie aparte...o premonitie optimista, o inspiratie deosebita...etc.
Mi-am consultat barometrul fericirii acum o saptamana si era golit doar pana la jumatate. M-am gandit ca n-am avut destule zile speciale, cel putin nu m-am simtit atat de speciala incat sa ma dau cu acel parfum... Ce ciudat!!! De maine cred ca incep sa consum parfum. E primavara si e multa speranta...in aer...si in sticluta!

Early Grey

E prima zi de lucru dupa Craciun si anul nou. Un an pe care-l sper NOU din aproape toate punctele de vedere! Am avut nesperate si nebanuite perfomante in aceasta mini-vacanta.
1. primul revelion in a loooong time in care n-am esit din tara si din Buc...ba dimpotriva m-am plimbat quite a bit prin el si l-am gasit recomfortant la ora 2 noaptea... din masina!
2. Am reusit sa ma scol...on my own si fara nicio interventie din partea ceasului biologic la 11 juma A.M. in vreo 3 zile succesive.
3. Am reusit sa revad pe putin vreo 10 filme noi si cateva vechi...
4. Am facut una bucata pastel si 3 bucati salate cu andive
and the list could go on...
Precum vedeti numai palpitatii si trairi intense in sanul familiei Marin-Chirica... Nu am prea multe de raportat...de aia nici nu m-am obosit sa scriu. Am ajuns la concluzia ca la mine Criza = Lipsa de pasiune... la inceput pentru job (care nu m-a mai solicitat deloc lately)... apoi pentru cateva proiecte intreprinse aiurea...apoi pentru viata din bucuresti...apoi... si iar apoi... si uite asa... Pasiunea, mi-a fost dor de ea de abia cand am pierdut-o... si mi-am dat seama ce grea e viata fara ea. Am inteles in acelasi timp ca am de ce sa fiu mandra...20 si ceva de ani manati inainte numai cu pasiune...nu-i de colo... si nici n-ar fi corect ca restul de cati or mai fi...sa mi-i privez de asa ceva. Asa ca am sa continui... nu stiu daca pasiunea se va indrepta mereu spre acelasi lucruri, doar nu vreau sa fac loc la rutina...dar TREBUIE sa existe in mai tot ce fac.
Am mai uitat sa mentionez o realizare... de care sunt mandra rau ;)) ...am revazut, integral aproape, o serie din Star Trek cu Picard si al lui ever-favorite Earl Grey. Tare "long and prosperous" am trait eu cu serialul asta! Si speaking of Early Grey...iaca vine si concluzia:
It's never to late to start over (with feeling this time)...it;s never to early for Earl Grey! :D

As LOST as you get

Ce sa va mai spun... oare nu s-a spus deja tot ce putea fi spus? Romania este tara oamenilor omnipotenti si a parerilor pertinente, a potentialul imens, dar nevalorificat si a poporului neindreptatit si asuprit care nu a avut inca timp sa-si vina in fire. Hai sa va mai spun una...un megaaa secret: BULLSHIT! And man oh man does it stink!
Suntem pierduti frate...pierduti pentru/printre umanitate...Da ma includ... fiind in perioad mea extrem de confuza, mi-e foarte usor sa identific sentimentul pe fata oricaror dintre noi. Incercam sa ne agatam de o farama de realitate pozitiva care sa ne restituie o senzatie de minim control asupra propriilor vieti...dar realitatea este ca momentan plutim intre sfere si emisfere, intre moralitate si trivialitate, intre interese si bugete, intre spirit si ceea a ce ne-a mai ramas intreg din corp... De constiinta nu mai poate fi vorba, de aia oricum nu mai vorbeste nimeni demult! Ma tot uit la Lost...don't ask me why!... (preocuparile mele de la serviciu lately se invart periculos de aproape de absurd)... si imi dau seama ca...fara voia lor...scenaristii aia au prins ideea frate! Oameni sunt LOST. Ca e pe o insula indeparatata sau in apropierea celor mai familiare locuri, ca e in propria viata sau imbarligat fara scapare in viata altora...suntem cu totii LOST! Unii au noroc si supravietuiesc cateva serii, altii se pierd instant din prima si mor...poate nu asa vizibil si dramatic ca in Lost, dar mor pe interior...isi pierd visurile si ambitiile, se simt trisati si invata sa joace dupa alte reguli pe care si le fac si le desfac dupa bunul lor plac.
Inainte credeam ca cel mai periculos om de pe pamant este prostul fudul (genul acela de om care nu se lasa pana nu ajunge cumva deasupra ta ca sa poata sa-ti scuipe in cap, nu e ajutat de propria inteligenta, dar apeleaza la alte ajutoare la fel eficiente, daca nu si mai si). Acum imi dau seama ca mai exista un tip de om periculos... cel mort pe interior...o carapace de om care nu mai traieste decat pentru satisfacerea materiala a propriul corp, un Ghita- Faust care nu mai are nimic de pierdut, care a invatat ca spiritul nu are ce cauta in mahalaua de glod si hartie a "societatii moderne". Poate un spritz, doua...dar nu spiritul, nu sufletul.
Poate ca sufletul trebuie educat, curatat...chiar si in absenta unei minti stralucite...dar cum? Noi romanii...poeti...avem nevoie de curatire...noi cu o mostenire genetica atat de bogata si imaculata! "Nu domnle...e restu' care strica... Guvernu', tiganii, birocratia sau simplu fapt ca nu-traim-in-Italia-sau-Spania....unde aia acolo asa au avut alte conditii si circumstante"...nu-i asa? Nu prea... Eu cred ca romanul si-a pierdut spiritul, e pierdut, pluteste aiurea intr-o realitate paralela cu cea a sa. Genetic am fost conceputi gresit, nu ne-a placut usa de la biserica sau intr-adevar am avut conditii prea vitrege pentru ca sufletele noastre sa se dospeasca frumos. Nu stiu motivul. Cert este ca am trebui vaccinati...Daca in loc de vaccin pentru gripa porcina sau alaturi de el...dupa caz, ni s-ar administra ceva si pentru spiritualitate, o directie in viata care sa tina de acea nevoie primitiva din noi de a fi fericiti intr-o lume fericita...cred ca numai asa cumva ne-am putea redobandi suflul si sufletul alaturi de care sa ne simtim iarasi binecuvantati si doriti pe acest pamant. Nu stiu care e solutia... dar aud ca mai e inca o serie din Lost pe vine...din ianuarie 2010. Cine stie...poate ne-or livra-o baietii in episoadele viitoare!

The spirit that is...Michael!

Nu sunt prea fana a vorbariei sau murdariei mondene...insa nu pot sa nu recunosc ca moarte lui MJ m-a miscat. Intr-adevar parca a murit o data cu el si acea parte a copilariei mele cand ma chinuiam sa dibuiesc moonwalkul sau de ce MJ ii spunea faraoancei "do you remeber that time..on za phone:!?!?!". Ma rog trecand peste micile tehnicalitati care ma tin pe mine treaza noaptea, cred ca acest om era intr-adevar nefericit si cum ar fi putut sa fie fericit intr-o lume ca noastra. A abuzat, nu abuzat copii, a fost sau nu a fost abuzat si el la randul lui...mi se pare ca nu e deloc un mod de pune problema in pragul inmormantarii unui om (adica de ce sa-i mai tinem un proces cand faptul e consumat daca n-am stiut sa-l apreciem cum trebuie cat era in viata)...cert e ca a lasat ceva miraculos in urma...cert e ca a transformat un nume propriu comun si banal intr-un nume de superstar...cert e ca in loc sa prosalvim culturi care masacreaza balene pentru a-si pastra impresionanta lor identitate ancestrala...am putea sa construim noi traditii, noi identitati, noi legaturi adaptate sau menite sa ne pazeasca de felul inc are e construita lumea astazi...pentru ca... let's fucking face it...nimic nu mai e ce a fost sau poate mai bine si mai trist zis e ca...nimic nu mai e din ce a fost!
Dar iata ce se poate naste (sincer, mie imaginile astea mi-au trimis un fior pe sira spinarii):

Poate ca lectia nu e inca invatata, dar in mod sigur incepe macar sa fie predata ;). Iti multumim Michael!

morfologia moftologiei

E cald...afara...da. Azi e foarte cald afara. Dam drumul al aer conditionat si ne refugiem la serviciu. Cei care nu au asa ceva acasa...zic mersi...dar tot se plang de caldura. Cei care nu se plang de caldura se plang de altceva...de criza...de cuplul de indragostiti care au blocat culoarul unui bazin azi de dimineata, de politistul defazat din intersectia aglomerata, de taxe, de noii euro-parlamentari...de toate si de toti. Ne plangem...nu mai insist pe faptul ca ne plangem prea mult si facem prea putin, pentru ca este evident si dupa ultimele alegeri euro-parlamentare...promovam greselile sau le lasam pur si simplu sa treaca pe langa noi...sau ...cel mult alegem raul cel mai putin rau...traim o existenta usor indobitocita si amortita...si imi pare mie?...dar se fac prea putine lucruri in tara asta de care putem sa fim mandri, cu adevarat mandri (nu vorbesc de carnatul de Craciun care se intinde pana in Ajun sau de "micul gigant" a lu' Oprescu). Inclusiv valorile care se promoveaza despre noi in afara sunt usor indobitocite si fixiste...sa luam exemplul de la Cannes...de doi ani incoace castigam premii importante cu filme despre comunism..despre tragediile comunismului, despre comediile comunismului, despre cum stie romanul sa faca haz de necaz in ciuda tuturor greutatilor. Fantastic! Da am ras si am plans si eu cu ele dar m-am saturat...sincer...
Cand mai terminam si mai ales cand incepeam... Cand si de unde incepeam sa ne schimbam? Cand incetam sa mai traiam din trecut...cand incetam sa mai evadam...cand incepem sa mai candidam...da...noi ...tinerii...care poate am putea face o diferenta in politica si in sistemul legislativ. Stam infipti in economic, ne luam lefe grasane si e usor sa ignoram probabil birocratia si coruptia care ne manaca de sub unghii...e destula mizerie sub unghii...au de unde manca nu? Moftologia in dex...am descoperit ca este de fapt "smecheria"...tertipul...singura metoda eficienta pe care a gasit-o romanul de a supravietui...Mai o smecherie aici, mai o pacaleala acolo, mai i-o tragem unui om cinstit...mai i- o tragem altuia de kkt ca ala oricum e de kkt si n-o sa simta...sau PENTRU CA ASA II TREBUIE!!!! ...Cand se termina toate astea...cand incepem sa fim romani? Mai stim ce inseamna asta oare? Mai putem vedea lumina...din fiecare dintre noi? Mai putem construi ceva...IMPREUNA fara sa ne gandim mereu la folosul personal de pe urma acelui CEVA.
Credeam ca voi scrie un post despre mofturi si cum nu suntem niciodata multumiti...dar morfologia inseamna altceva si mi-am dat seama ca romanii, din pacate, sunt multumiti sa traiasca asa. Totul e ok. Luam premii la Cannes..."refrisham" echipa national ca sa dam golu' la fotbal, avem sportivi buni, luam slujbele cele mai tari in afara tarii...ne uitam la filme cu batai, ne invatam copii sa injure, ne impingem in fata la cozi, ne furam locurile de parcare si chiar si cele de plimbare, ne lasam tara pe mana unor oameni care ne demonstreaza obsesiv ca nu sunt in stare de nimic decat sa paraziteze, ne lasam turismul pe "saua" unei blonde intepate (ca macar daca strainii nu au la ce sa se uite...sa avem noi la ce "a ne" holba) si ne reprezinta in Europa o fatuca plina de "sucesurile" tatalui ei (sunt curioasa in ce tara mai e permis un asemnea nepotism inalt de stat)...suntem cool frate! Ce mai! Cei mai tari!

si inecata in toata admiratia asta profunda care izvoraste zilnic in mine ma intreb ...poate un posibil inceput...De ce nu se face un film despre o Romania alternativa...cum ar fi trebuit sa fie acum...dupa aproape 20 de ani de la ultimul lucru pe care l-am facut de care putem sa fim mandri. Despre ce am putea sa facem, cum am putea sa ne pastram tinerii talentati in tara, cum am putea promova spiritul luptator al tarii acesteia...flacara aia marunta care inca palpaie acolo undeva dar nimeni nu se mai ingrijeste de ea. De ce nu se face un film despre oamenii care inca zambesc acuma in Romania (nu utopii protvistice despre romanii fericiti, ci doar despre cei care mai zambesc), despre hazul pur fara motiv de necaz, despre oamenii simpli de la tara, despre curatenia lor sufleteasca, despre drumurile fara gropi din natura...si de ce nu...despre inorogi, Zburatori, martisoare, sanziene, mosi si feti-frumosi si un ultim Praslea care a mancat marul epocii de aur.

Imi pare rau ca refulez pe un blog pe care nu-l mai prea citeste nimeni, in loc sa ma exprim public de fiecare data cand vad ceva care nu mi se pare in regula. Dar care e solutia...agresivitate? raspunsul cu aceeasi moneda? Ce rezolva?...amplifica un fenomen care ia amploare deja! Autoritatile..reclamatii? ...am cativa prieteni care au reusit in mod surprinzator sa-si fac dreptate pe aceasta cale...au ajus chiar si in tribunale si li s-a dat castig de cauza...cica bunul simt ar functiona chiar si pana cel mai inalt nivel. Sincera sa fiu, nu am incercat aceasta cale pentru ca eu nu m-am documentat indeajuns.. prietenii mei sunt cu legile si contractele in dinti...si nu le scapa nimic. Adevarul e ca putem sa fim informati...accesul la informatie este un mare avantaj de care putina lume se foloseste pe deplin. Putem sa zambim mai mult, putem sa cedam locul din fata daca nu ne grabim...putem sa plecam mai devreme de acasa ca sa nu intarziem, putem sa punem mana de la mana sa acoperim singuri groapa din fata blocului.
De fapt eu stau si vand gogosi despre spiritul de luptator al romanului si despre nivelul general de implicare si despre Praslea-mantuitorul...dar adevarul este ca NU STIU ce este de facut!!! Nimeni nu a putut sa ma acuze vreodata de un simt profund patriotic...insa ma demotiveaza profund sa vad realitatea si mai profund sa fug de ea...Asa ca ma impiedic... I guess...si astept sa faca ea ceva...si tot astept sa mi se intample ceva (cum spunea OCS in Oda in piata Romana acum ani buni)... sa mi se spuna ceva care sa aiba logica in mintea mea .

Moftologia ne va cuprinde incet dar sigur pe mai toti... mai ales pe cei cei care pot fi treziti din indiferenta sau din bun simt. Pandora mai ai si tu ceva pregatit?

photo courtesy of amy ruppel

writer's stock

De pe fotoliul satiric al sefului meu, dimineata de azi arata roz... in ochii mei nu are chiar aceeasi culoare. Ma gandesc ca lumea ...si mai ales diminetile ar trebui vazute prin retina proprie. eu inca n-am deprins asta pe dea intregul...pentru ca intre mine si retina sta o lentila de care sunt mei mereu dependenta. Poate aceasta dependenta constanta intre mine si cineva/ceva (si mai niciodata vice-versa) mi-a facut sa-mi dau in chirie si fericirea. Adica sa-o pun si pe ea sa depinda de cineva sau de ceva anume. Stiu ca suna a cliseu, dar fericirea mea ar trebui sa depinda in principal de mine... din lume crezi doar ceea ce vrei sa vezi...si daca te formezi sa vezi ce e bine... si sa ignori raul pe care nu-l poti schimba poate de asta poate depinde si fericirea. Eu stiu in sinea mea ca seful meu e de fapt o persoana ok si refuz sa vad si altceva...eu stiu de exemplu ca o fosta colega de serviciu e de fapt o persoana buna si toleranta si in momentul in care ma judeca pe mess fara sa ma cunoasca cu adevarat...refuz sa mai aud si altceva (nu mai folosisem demult 'ignore-ul' si era cazul), eu stiu de exemplu ca am prieteni de la care merit mult mai mult si refuz sa iau altceva...chiar daca asta ma lasa uneori cam singura in realitatea mea...macar si reusesc sa-mi fac fericirea sa se raporteze tot la mine...si atat...
Traiesc sincer si singurul regret pe care-l il am este atunci cand nu pot trai atat de sincer pe cat mi-as dori (nu am incredere in capacitatea mea de a NU rani oameni si atunci prefer sa nu le zic ce gandesc mereu). E inutil...pentru ca daca dai peste ceea ce nu poti schimba... si ti se demonstreaza repetat asta... trebuie ori sa te schimbi tu, ori sa-ti vezi de viata ta!
Stiu ca exista si o parte buna a lucrurilor...si am sa incerc s-o vad mai mult pe ea...
Optimismul pentru mine e o arta. Si ca pentru orice arta...sunt anumite notiuni pe care le poti invata... pentru restul trebuie sa ai TALENT. Ramane de vazut cam cat de talentata sunt eu...ca le cam am cu teoria ;)