miroase a vineri

E un un miros usor ranced dimineata devreme... cand stii ca mai ai o zi...
Incepe sa se improspateze spre miez de zi... cand stii ca a mai ramas jumate de zi.
Si deja spre seara florile infloresc, parfumul lor te nauceste de-a dreptul...pleci de la serviciu imbatat, euforic.
De ce ...fiecare week-end ne ofera perspectiva unei noi vieti, mai aproape de cine suntem si ce vrem de fapt. Pentru ca... let's face it... sunt putini oamenii care chiar traiesc prin ceea ce fac zilnic 8 ore si ceva la serviciu, traiesti din ce faci dar nu prin. O lume ideala ar fi una in care fiecare sa-si poata practica menirea si ...nici sa nu fie paltit pentru asta... adica eu sa fac ceea ce-mi place si sa ofer altuia din puterea sau cunostinta mea gratis pentru ca si eu, la randul meu, beneficiez in schimb de cunostintele, puterea, indemanare, materialele si manopera altora...tot gratis si uite asa...roata se invarte natural si nimeni nu-i pune bete iar banii isi pierd valoarea si semnificatia. Un fel de return la trocul initial. Pentru ca atunci cand nu te motiveaza nimic altceva decat sa-ti traiesti viata in cel mai sincer si frumos mod cu putinta, incepi sa te misti natural spre lucrurile care-ti plac si care plac altora. Daca lumea ar fi dominata de placere, fericire...he he...
Deocamdata e dominat de griji, crize si mult egoism... o alta modalitate de a ajunge in final la placere...dar cu ce pret? Si... iata...cand intervin preturi, lucruri masurabile in bani sau alte etaloane, totul se complica.
In concluzie... putem sa traim frumos dar nu prea curand :P
Ne mai ramane weekendul... Vedeti ce faceti cu el! ;)

growing on empty

pana la urma... ca sa va scutesc procesul, parcursul... care e lung, sinuos, absurd pentru mine poate plictisitor pentru altii... importanta e concluzia! Si concluzia este ca cea mai mare dezamagire vine de la tine. Nimic nu e mai ingrozitor decat sa te dezamagesti tu pe tine insuti... dar nimic nu e mai accesibil decat sa indrepti asa ceva.

Pana la urma tot ce mi s-a intamplat pana acum a venit mai mult din afara...si deja mi-e sila sa ma tot plang de dezamagirile altora... dar atata timp cat ma pot scula din pat dimineata (sau ma rog...pe la cat o mai fi dimineata these days ) si imi pot pune pune capul pe perna seara fara sama apese constiinta sau regretele...consider ca NU m-am dezamagit... sunt inca pe drumul cel bun. Mi-am pierdut harta, dar incerc sa imi pun in functiune simtul orientarii (doar n-am fost la cercetasi un an jumate degeaba) :)

Motivational sau nu, ignorant sau prea naiv... pana la urma asta e motivul pentru care eu am intrat in publicitate si o sa ma incapatanez sa cred in el pana in panzele albe... (panze are dublu inteles in fraza asta...cine ma stie, cunoaste).

Nu-mi ramane decat sa incep fiecare zi de parca ar fi restul vietii mele... si poate chiar e... CINE STIE?!?!

:D

buzu-nareala

Daca ai fii un obiect care incape intr-un buzunar, ce ti-ai dori?
Un card de credit, o scobitoare, un servetel, o supriza de la un Ou Kinder, o floare presata, un mini-calendar... pfaaa... posibilitatile sunt infinite!
EU m-am decis!... As vrea sa fiu... o moneda...ca sa zdargan...sa fac galagie...sa nu mai fiu lasata...uitata acolo...in buzunar!

Iar cand voi zdrangani...pre multi am sa trezesc si eu!

Early Grey

E prima zi de lucru dupa Craciun si anul nou. Un an pe care-l sper NOU din aproape toate punctele de vedere! Am avut nesperate si nebanuite perfomante in aceasta mini-vacanta.
1. primul revelion in a loooong time in care n-am esit din tara si din Buc...ba dimpotriva m-am plimbat quite a bit prin el si l-am gasit recomfortant la ora 2 noaptea... din masina!
2. Am reusit sa ma scol...on my own si fara nicio interventie din partea ceasului biologic la 11 juma A.M. in vreo 3 zile succesive.
3. Am reusit sa revad pe putin vreo 10 filme noi si cateva vechi...
4. Am facut una bucata pastel si 3 bucati salate cu andive
and the list could go on...
Precum vedeti numai palpitatii si trairi intense in sanul familiei Marin-Chirica... Nu am prea multe de raportat...de aia nici nu m-am obosit sa scriu. Am ajuns la concluzia ca la mine Criza = Lipsa de pasiune... la inceput pentru job (care nu m-a mai solicitat deloc lately)... apoi pentru cateva proiecte intreprinse aiurea...apoi pentru viata din bucuresti...apoi... si iar apoi... si uite asa... Pasiunea, mi-a fost dor de ea de abia cand am pierdut-o... si mi-am dat seama ce grea e viata fara ea. Am inteles in acelasi timp ca am de ce sa fiu mandra...20 si ceva de ani manati inainte numai cu pasiune...nu-i de colo... si nici n-ar fi corect ca restul de cati or mai fi...sa mi-i privez de asa ceva. Asa ca am sa continui... nu stiu daca pasiunea se va indrepta mereu spre acelasi lucruri, doar nu vreau sa fac loc la rutina...dar TREBUIE sa existe in mai tot ce fac.
Am mai uitat sa mentionez o realizare... de care sunt mandra rau ;)) ...am revazut, integral aproape, o serie din Star Trek cu Picard si al lui ever-favorite Earl Grey. Tare "long and prosperous" am trait eu cu serialul asta! Si speaking of Early Grey...iaca vine si concluzia:
It's never to late to start over (with feeling this time)...it;s never to early for Earl Grey! :D

Tulbure

Prinsa in plasa de paianjen...
Buburuza isi dadu seama ca nu-i mai pasa
Ininte s-ar fi zvarcolit, ar fi dat din aripi...
Dar la ce folos...
Paianjenul ar fi prins-o oricum in plasa lui
mai devreme sau mai tarziu
Inevitabil...
Inainte poate s-ar fi gandit
la un subiect de conversatie interesant
cu care sa-i distraga atentia
Si l-ar fi invitat pe Domnul Paianjen la un ceai
sa mai discute situatia eco-sistemului
si a defrisarilor masive
sau sa-i ofere un sfat alimentar, citit de ea odata
intr-o revista de paianjeni, despre:
"cum se poate imbunatatii calitatea firului de plasa"
Isi amintea vag ca regimul pe baza de lacuste
creste sansele pentru o plasa
mai rezistenta, de ne-gaurit.

Insa acuma...nu se mai gandea la toate astea
pur si simplu statea..
il astepta...
Nu stia daca ii va spune ceva cand va veni
Nici nu stia daca va fi loc de conversatie
Nu mai stia nimic
decat ca vantul o legana placut
si prinsa in mreajele plasei
se simtea ca intr-un hamac
Si daca ar fi fost aceasta ultima ei senzatie si amintire de trait
...leganatul intr-un hamac...
ii era de ajuns
si nu isi dorea nimic mai mult

Intr-un fel, pentru o fiinta indecisa ca ea
Aceasta intamplare fusese ca o hotarare
foratata ...ce-i drept ...
dar da!...de ce nu?...o hotarare!
De acum inainte totul depindea de paianjen
El va trebui sa-i decida soarta...
si asta ii convenea!

"Soro! ca bafta mai ai!"
"Huh?"
"Paianjenul fei ... fuse prins de o ciocanitoare azi de dimineata! Sa zis cu spaima-gazelor de fan! Da-te fei jos d'acolo, ce stai ca proasta!?! Ca si asa era batran, teasea asta o plasa slaba, in ultimul timp toate insectele ii scapau printre ochiuri!"

Si uite asa... buburuza deveni iar tulbure
Si nehotarata
"Din nou decizii" isi spuse ea
"intriganta plasa ne tese viata uneori!"

umarul salvator

sau...put your shoulder over my head!

A fost o noapte lunga...de urmarit pisica si de tusit iritant si asurzitor...ce mai...nu una din cele mai reusite. Spre dimineata am vrut sa ma cuibaresc in pat langa tine, dar m-a lovit drept intre ochi o lumina matinala...superba in alte circumstante... deosebit de enervanta in cea de fata. Am vrut sa ma intorc pe partea cealalta ...dar tocmai atunci tu te-ai intors pe o parte, acoperind cu umarul tau complet unghiul ferestrei, umbrindu-mi existenta in cel mai placut mod cu putinta.
Uneori, parca cineva are grija de tine in momentele in care te astepti mai putin! Multumesc! :D

timp dislocat

Se facuse ora cand de obicei trebuia sa plece.
Ieri a plecat la aceeasi ora . Alaltieri a plecat la aceeasi ora . Azi parca simtea nevoia sa mai stea.
Afara era inca placut, soarele nu apucase sa apuna complet si parca ceva din ea... vroia sa mai stea.
Isi lua ochii de pe cadranul ceasului si ii lasa sa se piarda din nou intre cuvintele cartii pe care o lasase intre timp pe genunchi. In aer plutea amorteala inceputului de seara de vara si cocktailul olfactiv imbatator de tei cu soc.
Un copil se repezi in fuga pe langa banca ei pe o tricicleta...il urmari usor cu privirea, distrata, parca nu mai avea chef sa citeasca...parca avea chef sa urmareasca viata care se petrecea in jurul ei...
Poate parea putin ciudat...o domnisoara ca ea, singura, la ora asta in parc.
In timp ce incerca sa-si forteze privirea inapoi in carte, prinse cu coada ochiului o imagine usor tulburatoare. Un tanar la o banca de peste alee tocmai ii facuse o poza...Adevarat, putea sa fie vorba despre o pasare care tocmai se asezase pe copacul din spatele ei...dar nu...era aproape sigura ca era vorba despre ea. Gestul sau pripit de a intoarce privirea si obiectivul catre copilul cu tricicleta, il tradase si mai tare. Incerca din rasputeri sa se intoarca la lectura, dar gandurile, si asa nestatornice, ii zburau in toate directiile. Cine era tanarul? Fata lui i se parea usor familiara... Oare era ceva la mijloc? Oare poza ii era destinata chiar ei sau degetul ii cazuse intamplator pe declansator in dreptul ei.
Cat se intreba, observa cum tanarul intorcea din nou privirea catre ea, fara sa-si mai acopere fata cu aparatul. Era dragut. Firav dar cu un anumit grad de autoritate. Ridica si ea hoatrata privirea din carte si o intampina pe a lui, demna, ambitioasa...apoi din ce in ce mai sfioasa...apoi amandoi incarcand sa para ocupati cu altceva.
La un moment dat barbatul paru ca-i face unsemn...Observa insa cu dezamagire ca, de fapt, incerca doar sa goneasca o musca din dreptul ochilor.
S-a mai uitat putin la el...dupa care a decis ca e stupid tot ce se intampla. A inchis cartea si a plecat. Fara sa se uite inapoi...

A fost ultima oara cand am vazut-o in parcul acela ...inainte si dupa ora respectiva. Ultima oara cand s-a vazut si ea acolo...cred ca a fost la expozitia mea de fotografie : "Secrete din parc". Cele trei poze cu ea citind, pe aceeasi banca, in aceeasi zi a saptamanii, aproape mereu la aceeasi ora, au stranit multe laude dar si curiozitati...una din ele fiind probabil a unei prietene sau cunostinte care i-a zis sa vina sa le vada.
Si a venit
... din pacate intr-o zi in care eu fusesem contactat de o revista pentru un pictorial pe aceeasi banca care facuse expozitia mea celebra. As fi vrut sa o am alaturi pe banca, sa-i multumesc pentru inspiratia pe care mi-o insuflase sapamani intregi de-a lungul acelui inceput de vara...sau macar s-o mai prind la expozitie, in seara aceea, cand aveam sa ma intorc... dar era tarziu si se facuse ora la care de obicei trebuia sa plece. Si n-a simtit nevoia sa mai stea.

sa ne jucam cu timpul

New Times are here...adica constat ca se inventeaza tot felul de ceasuri si noi metode de a reda timpul.
















In oricate feluri l-ai citi...timpul tot curge...si nu prea vad ultilitatea unui sistem mai alambicat de a "socoti" timpul decat cel clasic. Adica why waste any more time telling the time?
Ultimele 2 modele de exemplu mi se pare originale fara a fi dificile sau super-inovatore. Dar nah...asta e doar parerea mea .

...in honor of T getting his licence

...in honor of you getting your licence...I decided it's not a small world...after all ;)! Distance can sometimes be relative...For example...there's more distance between me and the people below, on the lower floors, then there will ever be between me and a certain English teacher in NYC. But today is about you...not me...Sure I would like to accompany you to the end of the rainbow....to a place where blueberries ripe all year and every blueberry stain is an honor. To a place where desserts are no longer fattening and cannot damage your stomach. To a place where the more desserts you eat...the more refined you become. For our first trip I would like to show you how the moon looks from from the side of the lonely cheese slice on the plate of the scientist that took a vacation from saving the world...and trust me...I have a feeling it looks GRREEEAAT! Then we could float...On clouds you say? No, I think we can do better...how about on a soft Copenhagen bed and eat HagenDaas till the day is over. When the sun is down, we'll go swimming in crystals and dive into our fears headfirst. WE'll be reborn in a city where people are kind and the sun always shines...where it's warm...but you can have snow anytime you want if you open Pandora's box. I want to learn how to cook meatballs...and pie...and wait for you to come home from another travel among your own Unknowns. So...where do you want to go?

comanda pentru astazi: un barbat compartimentat

It's always useful to have a multi-purpose man at home to help you out. From Librarian to office boy to guardian of precious objects,Compartment Man - and his substantial physical assets - are at your service. This amenable giant, with his 34 small, medium and large compartments will store anything you give him. Designed by Susi and Ueli Berger, Comportment Man is sold by the Swiss furniture editor Röthlisberger. Choose between a natural finish and stained black. Just don't forget that he can't talk back. by Yvan Rodic

Uneori imi doresc si eu sa te stiu compartimentat. Sa stiu cum si de unde sa iau umorul atunci cand nu te prinzi de glumele mele, sa stiu de unde sa iau solutia de curatat cand imi murdaresti ochelarii. Cred ca un barbat compartimentat si aprovizionat cu de toate lipseste multora dintre noi.

 Ieri ne-am surpins pe strada vorbind despre mancaruri preferate, culori sau filme...de parca te cunosteam pentru prima data. Daca ai fi fost compartimentat bine...m-as fi dus repede la raftul cu indexul tau si as fi gasit rapid cartile care povesesc despre pasiunile si gusturile tale. Daca ai fi fost in forma de raft de biblioteca ti-as fi largit unele rafturi iar pe altele probabil ca as fi lasat sa se asterne praful...Mi-as fi plasat colectia de mini-broaste testoase exact pe raftul central si mai vizibil al tau. Insa dupa ce as termina  cu re-decorarea compartimentelor tale...m-as fi bosumfla rau...pentru ca desi as avea un barbat-biblioteca pe gustul meu...n-ar fi decat una prelucrata si pe care as putea s-o modific mereu. Mi-e teama ca de atatea modificari te-as putea uza si dezasambla pana te-as distruge de tot. Iar toate cartile tale se vor degrada si pagini din ele vor zbura aiurea in vant...fara sa aiba ocazia sa le citeasca nimeni cum trebuie. Adevarul e ca trebuie un suport solid pentru tot continutul tau...si compatimentele ai dreptul TU sa ti le ajustezi pe parcurs asa cum vrei. Nu te vreau de lemn si ma bucur de structura ta osoasa si de coloana vertebrala dreapta si corecta. Daca mai imi las razlet si neglijent un carnetel de notite printre cartlle tale, tu- cel de acum, n-ai sa mi-l iei si sa-l pui in compartimentul corespunzator, ai sa-l lasi acolo si ai sa tii cont de el, fara sa te plangi ca ocupa spatiu aiurea.  Mai bine un barbat mai ne-calculat dar cu intentii bune si... rafturi ingaduitoare in biblioteca banala de la ikea pe care sa le umplem incet incet impreuna.

ma intreb...

...ma intreb...pe firul vietii drept ...de ce si cand am folosit eu samponul gresit...si s-a despicat firul?
Ma intreb de ce trebuie totul sa se complice si sa se nasca mii de ite?
Ma intreb de ce nu-ti poti gasi linistea cand esti singur cu tine...si nu-ti vorbeste nimeni...
Ma intreb de ce, in viata, cea mai promitatoare parte din zi incepe in fiecare dimineata...

Am multe intrebari pe zi...mi le administrez ca pe pastile al caror efect nu am nicodata timp sa-l resimt. Eu as vrea sa cred ca-mi fac bine...dar nu am de unde sa stiu!
Atatea intrebari isi asteapta atatea raspunsuri sau poate raspunsurile sunt deja acolo asteptand doar sa intrebe cineva de ele...

Eu continui sa ma intreb si de fiecare data cand voi descoperi un raspuns ma voi simti cumva mai aproape de mine...de linistea dimineatii...de linistea pe care mi-o dai...de linistea pe care sper sa pot sa mi-o ofer singura ...la un moment dat. Oare viata inceteaza atunci cand toate intrebarile isi gasesc raspuns...sau de abia atunci incepe?

I have eternity...sleeping next to me

If you asked me one year ago...
I thought "from here to eternity" was a long way to go
And I'd never thought I'd get there
That place where I would finally feel at ease with myself and all my faulty components
That place where it wouldn't really matter if I died one day
Because I lived enough to know it was going to happen some day
And all would still be...OK

If you ask me today
I would say I touch eternity every time I'm close to you
And I get lost in every single part of you
That eternity is not a place, but a person
And it's not a looong period of time, but a moment in time
because I lived long enough to know you
And I know everything is ok

If you ask me tomorrow
It doesn't matter

creier plin cu creveti

Da! Asa e! Am inceput cu o "cucofonie" inca din titlu... dar a fost intentionat sa stiti!!! Pentru ca pe mine ma enerveaza limitarea asta impusa cuvantului "Cu" .
"Cu" nu se poate folosi in asocierea cuvintelor care incep cu litera "C" (pana si fraza asta m-am chinuit s-o spun evitand constructia "cu cuvinte" ;)
Prin definitie cuvantul "Cu" ar trebuie sa se asocieze cu cine vrea el...ca de aia i se spune "cu" si nu "fara"...nu? Si nici macar nu suna urat..."cuc" sau "cucu" ... e un sunet destul de zglobiu si vesel, deloc vulgar...desi daca e auzit dimineata mai devreme s-ar putea sa se lase cu urmari vulgare de limbaj sau manifestari violente ale obiectelor din casa in directia sunetului. Ma refer bineinteles la sunet atunci cand este produs de un ceas cu cuc...uite...iarasi "cu cuc"!!! Cum poti sa zici "Ceas cu cuc" fara sa-l asociezi iar nefericit pe "Cu" ? Nu e drept deloc! Cer sa se faca dreptate cuvatului "Cu" si sa i se dea libertate totala, libertatea pe care o merita. Sa poata sa se trezeasca "cu cine" vrea, sa danseze "cu cotofene", sa se bea "cu cupa" de sampanie, sa se urce in copaci "cu coditele" despletite, sa faca placinta "cu coca" bine dospita si sa se culce "cu capul" pe spate...daca asa vrea el!!!
De fapt tot postul asta a pornit de la faptul ca poftesc intens la o farfurie mare de spaghete negre cu fructe de mare..."cu creveti" mai exact. Poftesc atat de tare incat circumvolutiunile creierului meu au si luat forma unei farfurii imense de spaghete cu creveti. Circumvolutiunile creierelor noastre sunt foarte flexibile si pot lua forma obiectelor pe care le visam...sau pot lenevi molesite in forme greu de definit...cum au facut la mine saptamana asta pentru ca nu m-a pus nimeni la treaba. Da! Sunt un angajat revoltat, nexploatat, cu o mare pofta de spaghete negre cu creveti ...si cu o mare ciuda: in afara faptului ca nu le pot avea/manca... nici nu le pot pronunta!!!
Asa ca militez pentru drepturile cuvantului "Cu"! Poate macar pentru el sa putem face ceva...

M-am dat jos de pe un os...

Curatand cu grija resturile de carne inutila,
amestecata cu mirodenii care imi ascundeau adevaratul miros al faptelor...
am reusit sa ma desprind!

Acum ma simt destul de dezaxata...
de-a dreptul dezosata...
macra si foarte marcata!

Eh...
o sa-mi treaca si o sa ma prind iar de osul meu subtire de constitutie...
religios ca institutie...
si calcefiat prin credinta.
Am sa ma agat din nou de un vis...
de o speranta ...
de praful de pe aripile unui inger...

Deocamdata vreau sa ma bucur totusi de acest spatiu neutru...
inert si destul de incert.
Cand n-ai os, toata lumea e pe dos...
dar e frumos ...
sa-ti mai schimbi perspectiva din cand in cand si sa nu-i vezi pe toti chiar din fata :D.

mi-au inflorit...gandurile

Prima primavara a mea pe acest blog...dar pe departe una din cele mai reusite!!! De ce? Iata doar cateva motive...

inotand in putul nesecat al "intelepciunii" agentilor imobiliari

... si daca tot se pare a fi saptamana in care imi vars of-urile...putin mai putin cinica dar la fel de revoltata am sa las doar cuvintele sa vorbeasca de la sine, fara sa le mai si comentez de pe margine...cred ca urmatoarele citate vor fi suficiente... cu urmatoarea explicatie:
Imi caut garsoniera de inchiriat, deci am sunat pe la toate anunturile posibile. Needless to say, am dat de multe agentii imobiliare. Agentii imobiliari, speta rara a omenirii implicate in procesul lucrativ al economiei de piata, au avut cate ceva extrem de interesant de spus. Citez:


1.
- Buna ziua, va sun in legatura cu anuntul pentru o garsoniera de inchiriat...
- Sunteti fata?
-Da
- Nu mai e valabil!!!

2. pe data de 2 martie
- Buna ziua, va sun in legatura cu anuntul pentru o garsoniera de inchiriat...mai e valabil...?
- Da dar din 5 martie

3. dupa un lung drum pentru o vizionare ....4 statii cu metroul si 2 cu masina 102. Ajungem la timp locul intalnirii..dar nici urma de agent...Sunam sa vedem care-i treaba. Raspus:
- Ah! am uitat sa va spun...nu mai e valabil!!!

4. Un agent imobiliar f greu de gasit..cu numar de zapp...vi-l dau daca vreti...oricum...n-o sa puteti da de el! Dupa incercari repetitive si esuate...sunam la agentie...acestia ne explica ce si cum...si cum agentul respectiv e foarte, foarte ocupat...dar ca ne va raspunde...sa mai incercam...Mai incercam...Raspunde:
- Sunati-ma in vreo 10 minute...mi-e imposibil sa vorbesc acum!!!

5. Oferta de garsoniera in zona Gara de est. Propietarei ii se descarca telefonul imediat dupa ce imi da adresa exacta. Ma informeaza ca i se va descarca atunci cand solicitam mai multe detalii despre locatie. Convenabil deh!
Iau taxiul...strada era in regiune Baicului la cateva statii bune de Gara de Est...zic statii bune in cazul in care vreo masina sau autobuz s-ar incumeta sa treaca pe acolo. Vedem zona si ne intoarcem urgent inapoi fara sa coboram din taxi. Plimbare cu taxiul de 200 mii vechi/20 RON...yey!

6.
- Am dori sa vedem si noi garsoniera
- Da, este la etajul 4
Ajunsi la fata locului constantam ca blocul avea doar 3 etaje!

And the list can go on and on and on...but I'd rather stop...u get the picture...