pentru ca pe 1 se incepe

Maine incep si eu pentru prima data anul acesta sa merg la munte! Nici nu mai stiu cum e...aer curat...soare...sper....zapada..nu's inca hotarata...dar ma rog...1 e 1 si tre sa sarbatorim in forma!
Nu mai inchei si incep...incep o noua luna...dar de fapt incep un nou an...orcand e loc pentru un nou inceput...Eu incep 2007 cu o luna mai devreme...adica maine....LA multi ani tuturor andreilor si andrelelor de azi si La multi ani mie...maine!!!

innovative shoes & innovative media

culto culinario

Week-endul asta a fost unul fabulos! Ce m-a impresionat cel mai tare a fost....mancareaaa. Am experimentat cultura culinara. Am avut un week-end profund cultural...imi place mie sa zic...pentru a ma scuza ca am batut peste 7 statii in 335 ca sa ajung la targul de carte Gaudeamus doar pentru vedea intrarea si a devia la coada la Kyurtos colaci de alaturi. Mirosul era prea puternic si imbietor...iar experientza culturala promitea sa fie prea intensa pentru a o rata. Carti mai gasesti... dar 2 kyurtos cu cocos si scortioasa proaspat scosi pe batul acela incis de la cuptor....mai greu! In prealabil tin sa mentionez ca uikendu' culinar a inceput de vineri cu o delicioasa ciocolata calda la Cafeneaua de la langa SNSPA. Densa, cremoasa...delicioasa..yum yum...a prevestit deliciile week-endului.
Revin ...sambata...am avut intentii frumoase si vis-a-vis de ciocolata....Am vizitata targul de la WTC de ciocolata si cafea. Dezamagire totala....2 -3 standuri comuniste...nu tu degustari, nu tu figurine...nimic din magia si arta pe care o presupune ciocolata si cafeaua...Chiar daca te ocupi doar cu comercilizarea lor, trebuie sa le acorzi respectul cuvenit si sa le tratezi ca atare. Nu erau decat cateva cutii cu bomboane de ciocolata gata ambalate la preturi stupid de piperate de la nishte marci de care nu mai auzisem pana acum. Cel mai deplasat "amplasament" mi s-a parut cafeaua si ceinaria improvizata in targ unde multi "amatori" de aroma pura de cofeina sau teina stateau inghesuiti la mese, savurand...cafea sau ceaiuri in pahare de plastic de la "dozator"! Halal targ!
Din pacate senzatiile de desfatare culinara s-au oprit odata ce am ajuns la Dakino. Remixul lui Novotny...Life in Loops m-a lasat cu un gust foarte amar si mi-a provocat o usoara indigestie. Un remake dupa filmul Megacities din anii '70 cu 30% imagini noi din care 70% imagini nedifuzate din vechiul film. Frate din atata matematica..."nu-mi iese mie calculele"!!! Nu inteleg exact cam care a fost rolul lui Novotny in acest film...regizor/editor? DJ/VJ?...Nu-mi rezulta decat ca acest genial Novotny nu este decat un biet VJ...recompunanad, cu lauri de festival, imagini dintr-un alt film pe muzica altor artisti. Ma intreb oare ce este totusi a LUI din acel film? Viziunea deloc originala, modul amator de a filma...si acela deloc original, tragediile sau dramele cotidine suprinse fara nici un fel de mesaj vizual intr-o monotonie mai degraba plictisitoare decat graitore? Dezmagire din plin! Sunt putin satula de criticii astia dopati care cad in plasa la fiecare picatura de sange sau bagat in vene filmate pe viu. Pac o tragedie live...pac o violenta gratuita..pac un premiu..esti genial frate!!! asa ceva nu s-a mai vazut....(poate decat la ultimul film premiat de noi)!!! Da...eu sunt cea care m-am ridicat si am plecat inainte de finalul filmului...pentru ca pur si simplu I HAD ENOUGH of nothing!
Duminica o lasagna pe care mama o reuseste din ce in ce mai bine si o alta ciocolata calda si un frappe de cocos la Green Hours au incheiat simetric periplu culto-culinar!
*Alte observatii:
Cinematograful Festival ar trebui neaparat renovat...e creepy rau si e un frig de-ti ingheaza popoul!
Dakino is not my cup of tea...si deci din nou sunt o inculta...Dar asta e...N-am chef sa ma inghesui in categoria celor care pretind ca inteleg arta ce se expune acolo doar pentru ca e un eveniment la moda!
Nu intzeleg arta ...decat poate prin stomac si mancare! Si uite asha mai trecu un sfarsit de saptamana in care n-am citit mai nimic, n-am gustat mai nimic cultural din tot ce s-a petrecut ci pur si simplu m-am delectat cu delicii culinare care mai de care! Concluzia e simpla: am avut pofta...
Asadar, cum ar zice Bunica, Sarut mana pentru masa!

Inchei aici...

Inchei aici saptaman asta...fara sa fi scris ceva demn de a fi citit. Am tot avut impulsuri azi...am vrut sa scriu despre croissantu' cu cascaval de la Ana care astazi n-a avut acelasi gust...fix cand m-am hotarat eu sa-mi iau doua in locul de unul...Am vrut sa scriu...Am vrut sa scriu despre cum nu vreau sa scriu la dizertatie si cum mi se pare de-a dreptul stupida tema pe care mi-am ales-o, dar acuma oricum nu mai am ce-i face....Am vrut sa scriu...am vrut sa scriu despre cum n-am vrut sa scriu si de ce...Am vrut sa scriu despre cum saptamana asta mi-am pus niste probleme pe care chiar nu mi le-am mai pus niciodata in viata mea....dar despre asta chiar nu pot sa vorbesc...Deci in definitiv o zi cam pe apa sambetei...adika pe maine...ca pe azi nu's in stare sa scot nimic mishto...Poate doar asta http://www.acc.umu.se/~zqad/cats/ ...dar nici asta nu e chiar de la mine ca am primit-o de la altcineva ..dar e haioasa rau...asa ca-i de la mine pentru voi! Hai salut!

In oras

La tara...toamna se numara bobocii
In oras...toamna se numara porumbeii

Ieri...dupa...amiaza...picura incet...
Porumbeii se zgribulisera iarasi sub streasina cladirii din fata biorului meu. Mai intai cei doi pe care-i stiu demult. Cei doi care se curata reciproc si gasesc un pretext sa se giugiuleasca la fiecare pala mai rece de vant. Apoi am mai observat unul...in apropierea lor, dar totusi izolat, cu cioculetul cufundat in gulerul de puf si pene...usor jumulit, usor deranjat de intimitatea celor doi.
Cand m-am uitat iar pe geam...am mai observat unul...Acum erau patru. Durdulii, sifonati dar in acelsi timp resemnati...Nu stiu de ce...dar imi ofereau o imagine reconfortanta...Imi place sa-i privesc cum infrunta cu "stoicism" porumbesc "briza" rece de toamna si picaturile marunte de ploaie...Ii regasesc zilnic acolo...Fie ca e doar unu...sau cei doi...fie ca sunt toti cei patru. Uneori imi imaginez ca ma aflu in Venetia, intr-una din acele case elegante si somptuoase si ii privesc de peste un mic canal. Arhitectura casei de vis-a-vis imi aminteste mult de una a unei vile venetiene. Poate proaspat intorsi din Piata San Marco, unde turistii i-au "tratat" cu tot felul de delicatese europene, porumbeii vor acum sa se odihneasca intr-un loc ferit de agitatia orasului...intr-un loc unde sa poata fi priviti de ochi discreti care cauta inspiratia. Poate au calatorit mai departe, poate au incercat sa imite pescarusii in zborul lor iscoditor si au incercat sa invete tehnica lor de scufundare sau planare. Daca au facut asta...probabil ca au esuat lamantabil...Dar nu eu nu-i vad pe porumbei facand asta...Pentru mine ei sunt printre cele mai docile animale. Ei inteleg exact unde le e locul si il accepta senin. Sunt calmi si rabdatori si traiesc frumos chiar daca nu primesc ajutor. Nu-l asteapta...Ei traiesc oricum...
E frumos sa privesti porumbeii toamna...Toamna asta am invatat sa nu ma mai opun vremii. Pana cum ma inchideam in mine pe toata perioada rece a anului...amorteam...hiberanam cu ochii deschisi...mergand inca la servici si functionand normal...Doar ca nu simteam...Nu vroiam sa simt nimic...pentru ca mi s-ar fi facut foarte foarte frig...si pe dinafara si pe dinauntru. Peisaje dezolante...copaci umiliti, dezbracati de mandria frunzelor, case mai intunecate si posomorate ca de obicei, blocuri mai rigide si mai gri...
Toamna asta a fost frumoasa ...si pe dinauntru si pe dinafara...Am invatat de la porumbei sa accept anotimpurile si lucrurile pe care nu pot sau nu am cum sa le schimb...Fie ca sunt in Venetia, intr-o vila veche a unei familii nobile privind pe o fereastra cu draperii de matase fina cu ciucuri uriasi aurii ...fie ca sunt la bioru intr-o vila veche de pe o strada ascunsa in centrul Bucurestiului in care momentan e cald, comod si bine iar pe fereastra patrunde o lumina difuza care ma inspira sa scriu...
Al treilea proumbel, cu penajul mai viu colorat, tocmai a aterizat pe streasina de vis-a-vis...

Wake me up...kindda song

Try waking up to this :


U'll have a better day :D
(best complete version I could find on YouTube..sorry :S)

utopic picnic

dialog matinal...

..cu un om in functie publica ...la/de Stat ...si cu status in messenger "Du not distrub !Dorm!" la orele 12:30 intr-o zi lucratoare.

A: huh?
R: what?
A: dormi la servici bre?
R: acu m-am trezit...
am mancat ceva...
ascult horoscopu..
si plec si io acasa...
sa mi vad de treaba..
LOL

Spoon - The way we get by

Desi nu sunt mare fan al serialului sunt mare fan al melodiei asteia cu care baietii din reclama de la Click Net au facut valuri! Mishto rau piesa...alta "ilustrare" care sa se si auda bine...n-am gasit...sorry!

discovery no. 2

Motivul soparlei la Escher
Mi-au iesit pozele prea mici...dar va prindeti voi despre ce e vorba

discovery no. 1

A nice design and graphic site responsible for the fresh "look" of some very recognisable ads and outdoors on the streets these days! Take a gander...I esspecially liked this one ;)

Stop! Or my stomach won't tolerate you!

Dupa lungi cercetari si analize...in numar de 3 ...ecografie, analize de sange, etc...s-a constat ca surda mea durere din dreapta si disconfortul aproape constant al stomacului sunt cauzate de... stres!!!
Solutia: fereste-te fato! menajeaza-te ...ce naiba!!!

Pei eu ma menajez dar nu ma menajeaza altii...
Mai bine mi-ar fi dat neshte pastile sau regim de tinut juma' de an decat sa-mi spuna asta...Cum e posibil, in lumea care traim, in domeniul in care lucrez, sa ma menajez de stres?!? Ma apuc de yoga, de meditatii, plec pe munti, ma fac pustnica...imi instalez un hamac peste bioru si pun sa-mi cante zilnic CD cu "sunetele naturii", beau ceaiuri clamate din 2o in 20 de minute? Cum?
Cert e ca si eu ma ambalez repede, dar nu vreau sa renunt la acest drept! As vrea sa pot sa invat sa-mi mentin calmul doar din propria-mi initiativa, fara sa fiu amenintata de consecinte majore! Am facut eforturi majore sa raman calma. Mi-am pus mana la nas si dopuri in urechi cand am urcat in troleu! Mi-am repetat in gand de o mie de ori "it's only a job" cand am primit explicatii si directive cum ca porcii nu zboara si conceptele mele nu stau in picioare! Am executat, scrasnind din dinti, dorintza mamei de a nu umple cuierul de haine si palarii si de a nu lasa nici un pantof la vedere (de parca nu de aia e cuier...sa pui haine pe el?!?). Am ignorat injuraturile de pe strada si m-am chinuit din rasputeri sa nu vad ca vin, mai mereu, din gura unor copii de 7 ani! Am incetat sa mai port fusta pentru ca muncitorii de santier nu sunt inca o specie pe cale de disparitie. Am evitat pe cat posibil ghiseele ca sa nu trebuiasca sa observ cat de bine se spala pe dinti functionarele (nu de alta, dar la ce gura au si la ce iese din ea, n-am Orbit sa le dau la toate). Am incetat sa ma mai plang pe grupul de yahoo ca suntem nevoiti sa platim 9 milioane pentru un singur amarat de curs...semestrul asta la Masterul SNSPA ( nu de alta dar mi-au sarit multi in cap ca le ocup inboxul degeaba...ei avand probabil un copac magic in fata ferestrei care le "fata" bani nemunciti in fiecare zi). Ma rog... Vedeti? Nu ma enervez deloc!!! Sunt perfect calma... Exista insa lucruri peste care nu pot trece asa usor...iar stomacul meu reactioneaza violent! Nu mai vrea sa le tolereze ! M-am luptat, am dus munca de lamurire cu el...ca nu putem schimba nimic...si nu trebuie sa ne consumam aiurea...Nu si Nu...am un stomac care totusi considera ca un "card pe un zid" nu e o idee de promovare neconventionala...Am un stomac care totusi crede in "timp liber" si dreptul sau de a-l petrece cum vrea...Am un stomac care crede ca si omenii agitati au dreptul sa existe pe Terra!
Deci ... nu-mi ramane alta solutie...de acum inainte, ca atunci cand discutia cu cineva greu digerabil ia amploare si tinde sa-mi provoace o indigestie, sa-i zic pur si simplu : "Stop! Stomacul meu nu te mai tolereaza!"
...chiar vreau sa-o incerc pe cineva...sa vad cum reactioneaza....sunt convinsa ca mi se va da ocazia foarte foarte curand

O zi ca oricare alta

Citeam deunazi cum ca majoritate blogerilor ar fi interesati doar sa-si etaleze talentele scriitoricesti si sa pompeze cuvinte "maiestre" in fiecare post cu care sa uluiasca lumea...Mda...ce sa zic...eu fac asta pentru ca asta mi-am propus...sa exersez ...sa-mi exersez puterea de a transmite idei si influenta oameni (maybe). Nu mi-am propus sa tin un jurnal pentru ca sunt mult prea putin constiincioasa pentru asa ceva...si ..lately...my life has been no walk on Hollywood boulevard...pe scurt...nici n-am avut lucruri prea interesante de relatat ...nici chef sa fabulez...m-am integrat in griul cotidian Bucureshtean...Asa ca totusi, resimtind responsabilitatea unei pagini pe internet care asteapta sa o completez poate macar o data pe saptamana am preferat sa postez din "descoperirele" mele...fie ele...spoturi, printuri, filme... mai slabutz cu cartile...dar promit sa ma revansez soon enough si akolo...Pana atunci ..."duma zilei"
- Nu orice fulg ajunge zapada!
Have a nice one!

A good life

Everything matures...eventually ...it's just a matter of HOW!

O duminica dupa-amiaza cat se poate de placuta...Nu stiu daca voi avea un an mai bun, dar cu siguranta am avut o zi buna dupa ce am vazut acest film!
Nu stiu exact unde sa incep...as putea sa incep cu intrebarea...cum ajungi de la Alien sau Gladiator si tot lantul filmelor de actiune la sudul Frantei si o preocupare atat de linistita precum viticultura?
As putea sa incep cu problematica unui film care, aparent, are sanse sa plictiseasca cu tot "bla bla-ul" despre viata sanatoasa din provincie, maturizarea boabei de strugure si bucuria de a trai ...
As mai putea sa incep cu faptul ca regizorul oricum are o propietate personala in sudul Frantei deci i-a convenit sa filmeze acolo si sa-si "potoleasca" putin filmografia cam dur evaluata in ultimul timp de critici.
Dar n-am sa incep cu nici unul din aceste considerente...am sa incep cu faptul ca ma asteptam sa-mi placa acest film si intr-adevar mi-a placut!
Da...este un gen mai putin abordat de regizor....si tocmai acest lucru ii da valoare si-l face special. Regizorul pastreaza elementele care fac ca filmele sale un succes, dar le transfera la un nivel mult mai uman. Si aici, desi mai greu perceptibil, "monstrul furios" exista, actiunea palpitanta care te tine cu sufletul la gura exista, precum exista si peisajele fabuloase pline de efecte speciale...doar ca ele toate se desprind din natura inconjuratoare si din natura umana.
Monstrul este de data aceasta mai simpatic si ia forma unui agent de bursa care a uitat sa traiasca in afara ambitiilor profesionale, care a uitat ca omenii cu care lucreaza sau care lucreaza pentru el, sub costumele elegante, au suflete si ambitii proprii. Cu toate acestea, un monstru sarmant, care isi da seama singur ca s-a instrainat de tot ceea ce considera o data uman, care rade pe seama altora, dar si pe seama sa cu aceeasi pofta. Un spirit ironic, recalcitrant care a invatat sa joace viata dupa regulile bursei, mai sigure, mai clare si mai de incredere decat viata si oamenii dinafara muncii care sunt imprevizibili, lipsiti de scrupule si de "reguli precise" de actiune.
Elementul cu care Ridley Scott reuseste sa ne tina in suspans este drama acestui personaj ...zbaterea interioara care nu-i permite sa fie un "monstru" absolut, ci unul cu remuscari si regrete. Regreta ca nu a pastrat legatura cu unicul om care i-a oferit afectiune neconditionata si sfaturi de viata pe care nu le-a uitat niciodata. Omul care pretuia adevarul dintr-un pahar de vin si a inteles maturitatea numai prin prisma acelui lichid rosiatic. Omul acela era unchiul sau si vila sa din sudul Frantei era motivul celor mai reusite clipe ale copilariei sale. Regreta acele vremuri, dar in acelasi timp nu se simte capabil sa reduca din prapastia care s-a creat intre el si unchiul sau de-a lungul timpului. El intelege viata cu totul altfel acum...iar tot ce se intampla de-a lungul filmului ne arata ca, acum, el nu mai intelege nimic de fapt . Este acest proces de realizare, transformare si revenire la uman care tine telespectatorul in priza pe parcursul filmului. Suspansul exista pentru ca ne indoim la tot pasul de capacitatea personajului de a se (re)umaniza cu adevarat. El pare hotarat sa vinda propietatea unchiului sau si sa distruga tot ce a incercat acesta sa constuiasca de-a lungul vietii.
Spre deosebire de multe din celelalte filme ale sale unde decorul si efectele speciale joaca un rol esential si sunt spectaculoase prin efortul realizarii, decorurile acestui si film au fost probabil cel mai usor de obtinut, iar efectele speciale sunt doar cele ale naturii si tin doar de momentul prielnic al capturarii acestora. Numai un cunoscator al acestor locuri putea sa stie cu precizie care e ora la care luna din regiunea Provance lumineaza cel mai puternic sau cum razele soarelui de dupa-amiaza scalda miraculos culturile de vita de vie si boabele de struguri. Lumina aceea vesnica de amurg care a inspirat generatii de scriitori si pictori celebri, peisajele care pentru multi pot fi reconstituirea minutioasa a unui "colt de rai" joaca un rol la fel de important care oricare din personaje. Scenografii n-au trebuit decat sa alature o vila veche prafuita cu bun gust, iar cei de la coloana sonora piese vechi - ritmate, idilice sau molcome care sa completeze perfect peisajul natural. O piscina si o gradina atemporala si... VOIALA...scena e gata! Sa inceapa spectacolul! Numai ca spectacolul e deseori "furat" de peisaj, iar personajul nostru principal asemenea.
Mi se pare foarte inspirata alegerea actorilor care interpreteaza personajelor secundare (Verisoara- Abbie Cornish - este o actrita australianca putin cunoscuta in afara tarii sale iar Fanny -Marion Cotillard - este cunoscuta in Franta, dar mai putin in afara. Neavand o distribuitie sonora (in afara lui Russel Crowe) povestea devine mai credibila, si te lasi mai usor transpus intr-un coltisor frumos uitat de lume. Urmaresti mai usor intriga unui barbat celebru in lumea sa, care descopera valorile mai putin vizibile ale unei lumi mai putin cunoscute.
Jocul actoricesc este bun si plin de naturalete...de altfel nici unul din personaje (in afara menajerei excentrice) nu sunt machiate (cel putin nu strident) si sunt imbracate in haine comode si lejere integrandu-se perfect in peisajul frumusetii naturale al acestei lumi.
Max Skinner , personajul nostru principal, oscileaza intre toate aceste elemente naturale - cum ar fi dragostea pentru unchiul sau, traiul simplu, loilaitatea si onestitatea (revelata in vin), frumusetea locului- reprezentate de cateva personaje ptitoresti - precum ingrjitorul podogiilor sau chelnarita Fanny si elementele vietii cotidiene reprezentate de avocatul, asistenta sa personala si sediile reci de sticla care pastreaza ambitiilor bursierilor hamesiti dupa bani si succes.
"Work to live of live to work" este in substanta dilema acestui film. Apreciez ca nu a fost un film despre vinuri (domeniu in care nu excelez), ci o paralela intre procesul de maturizare al vinului si cel de maturizare al unui om. Max Skinner, asemenea suprafetelor inteminabile de vie ale unchiului sau, are doua fete. Una cunoscuta si destul de acra, care ocupa o mare "suprafata" din persoana sa, precum e La Siroque, neglijata si neingrijita corespunzator, care de abia se ridica la o valoare comerciala. Si una uitata, rara, pretioasa si necunoascuta, podgoria copilariei pierdute - Le coin perdut - care este de fapt cea mai importanta si valoroasa parte a personalitatii sale. Aceasta parte asemenea identitatii producatorilor Le Coin Perdut, ni se dezvaluie intr-un final in care omul, asemenea vinului isi atinge adevarata maturitate.

pentru tine!

De ce fugi de fericire? Crezi ca daca te prinde din urma nu-i poti face fata?
Auzi...termina cu filozofiile astea tampite...nu esti psiholog! Nu stii ce am in cap, nici in suflet...niciunde...

Dar stia...de fapt el stia...stia multe...

S-a indepartat incet...cu vantul rascolind frunzerele aramii de toamna si pustietatea pe care o lasa in urma...
S-a indepartat incet...ca o adiere care ti-a rasfatat pentru 3 secunde fata, care te-a facut pentru 3 secunde sa te simti parte integrata a universului...o adiere...un chin...o alinare...un destin...
Nu se putea gandi la tot ce lasa in urma...era orbita de furie, de nervi, de dorinte neimplinite si un sirag interminabil de dezamagiri...Era oarba...Era ca si cum momentul acela...suspendat in timp ii explica toata inutilitatea existentei ei de pana acum...i se parea ca nimic nu mai are sens...ca mania e singurul mod prin care poate intelege tot ce i se intampla si poate suporta mai bine !
Orbita si surda...nu putea sa asculte...nu auzea...se inchidea in ea...durerea o cunostea... era mai aproape, era mai familiara....cu ea se putea obisnui...cu ea putea trai mai usor!
Il vedea din ce in ce mai departe...ca prin ceata...mai intai cat palma, apoi cat degetul...apoi cat praful scuturat de pe un vis....apoi deloc...LINISTE! ...pace...alb...
Totusi clipi
Se trezi si deschise ochii...erau uzi...dar lucizi...
El..era acolo...in fata ei...exact asa cum il lasase...o astepta...sa se intoarca...de fapt nu il parasise niciodata...O cunoastea...stia ca fuge ...dar stia ca o sa vina inapoi...
Lacrimile ii spalasera fata, pupila avea un negru mai clar, irisul reflecta cerul si-l colora in nuante incredibile de verde ...
Esti inca aici? il intreaba ea...cu teama...ca imaginea sa sa nu se spulbere de la intensitate decibelilor...
Bineinteles! rosti el...raspicat si hotarat. Aici e lumina si stiu ca tie nu-ti place sa stai prea mult pe intuneric...continua el glumet...
Il atinse usor...simti aceeasi adiere senina de mai devreme...simti intelesul celor ce o inconjurau....se simti bine!
Un sarut...mut...uimit...o privire...si gata!
O frunza ruginita si usor decolorata se zbenguia printre curenti imperceptibili ai vantului de toamna. I se prinse in par. El vru sa o inlature. Ea ii spuse:
Las-o acolo

the power of words or the power of comedy

afraid of food?

No need ! ...well there's some advertisng related stress that even this baby can't cure. Froma creative lacking inspiration the crab would could might as well turn into a giant DEADLINE!!!

a good day

Deseori ma gandesc ce inseamna sa ai o zi buna ...sa fie oare ca ai timp sa faci tot ce ti-ai propus sau ca reusesti sa faci tot ce vrei...ca iti iese totul bine...sau ca reusesti sa faci ceva pentru tine..sau ca reussesti sa faci ceva pentru altii...sau ca ajungi sa faci ceva ce amanasei de prea mult timp!
Parca zilele bune seamana cu persoanele de care te indragostesti...la sfarsitul zilei nu stii sa spui exact, cu lux de amanunte ce a fost asha bun in ziua respectiva...dar stii doar ca fost buna...ca te-ai simtit bine!
Imi incep o zi de marti (7 noiembrie- 7 e o zi destinata "marilor inceputuri" sau "Debuturilor de succes" conform horoscopului chinezesc citit de mine azi)...cu calm si multa rabdare...am avut timp sa-mi verifica mailurile, sa-mi salvez toate melodiile restante de pe muzletter si sa postez in blog. Urmeaza probabil multa munca, apoi seara mea linistita alaturi de omul meu drag...Poate ca in definitiv nu stiu ce anume ii confera unei zile statutul de "buna" dar aceasta are mult potential in acest sens. Continui sa cred ca it's "HOW you look that decides what U see".
O zi buna tuturor!!!

permite-ti-mi sa-mi astern creierii

Cum sa-ti pui din creier pe hartie ?

Pei iti trebuie un creion ascutit sau un pix cu mina dura si mult mult timp. tre sa ai urechi bune sa asculti tot ce-ti trece prin minte si sa fii inspirat sa poti sa scrii tot si sa nu copiezi!E un lucru greu de tot sa-ti asculti creierul vorbind....Uneori nu intelegi nimic din ce-ti zice...iti vorbeste prea repede...sau dimpotriva prea incet...Uneori parca nici n-ar mai fi acolo...uneori parca ti-ar mai trebui inca 2-3 sa faci fata! Oricum cea mai enervanta faza pentru creier e inima asta domnule...inima care nu-i da pace...sa-si domine subiectul asa cum vrea el!!!
Azi am incercat sa-mi domin inima prin atotstiutorul creier...
Rezultatul????
O mare durere de cap!!!

oh how they sparkled

browsing through google for something completly different ;) I stumbled upon old ads for jewelry ...take a gander...a wee bit tacky and overly pretentious but this is back in the days when copywriting was more than 50% percent of the print...so I'd say they were looking pretty good...huh?

how to mix together music and detergents

use Ariel ;)

comoditate...

Nu m-a omorat dar ...m-a dat putin pe spate

Dintre toate comentariile pe care le-am citit despre acest film (majoritatea negative), am remarcat o singura descriere: "a half baked mess"...desi nu sunt in totalitate de acord cu ea! Este intr-adevar un film cu mici scapari pe ici colo, cu personaje care nu sunt construite integral, cu o intriga de o ritmicitate mai degraba monotona, fara un punct culminant...Pot sa spun insa, cu mana pe inima, ca the half that's baked is quite delicious si merita "gustata"!
Ladykillers este o comedie neagra a fratilor Coen, o ecranizare dupa romanul cu acelasi nume si un remake dupa un subapreciat film britanic din anii '50 regizat de Alexander Mackendrick cu Alec Guinness si un Peter Sellers foarte tanar in rolurile principale (that should be so good to see !!!). Sunt foarte curioasa sa vad filmul original pentru ca sa pot observa cate din "datele problemei" au fost mutate din Anglia intr-o localitate de provincie din sudul Statelor Unite. Am eu asa o vaga banuiala ca povestea acestui film nu se vrea neaparat o adaptare la noua realitate temporala si geografica, ci doar la "realitatea" nebuneasca si naucitoare a imaginatiei celor 2 frati. Trecand peste toate micile ei scapari, mie mi se pare un film reusit. Tom Hanks face nota discordanta cu toate rolurile sale de comedie de pana acum si este revigorant. Mimand o postura sofisticata, dar frizand ridicolul, cu gesturi ample si nobile si un calm foarte bine stapanit, toate dublate de o postura amuzanta si un accent sudist savuros, Tom Hanks reuseste portretul unei minti criminale cu suflet. Un suflet destul de bun, dar coruptibil! Am ras cu lacrimi la inceputul filmului la scena in care un alt personaj delicios al filmului, Pickels, pisicul propietarei, o ia la goana afara din casa si se suie intr-un copac. Cu calmul de rigoare si accentul hilar de "sudist sofisticat", Tom Hanks o intreaba pe Marva Munson, batrana propietara, daca este necesar ca, EL personal, sa se urce in copac dupa pisic. "Is it really neccesary to asscend that tree, madam?"
Aceasta e doar una din replicile pe care le insufleteste cu mult talent si umor Tom Hanks, conturand un personaj unic in portofoliul sau si in palmarezul filmelor de gen.
In rest un negru obsedat de funduri mari, un "cercetas" de 50 de ani, obsedat de o Heidi de 49 de ani si deranjat constant de IBS (Irritable Bowl Syndrome), un urangutan fraier, un chinez tacut si chitit pe treaba, si un plan diabolic de a prada un cazino! Le-ar fi reusit de minune daca aceste "personaje criminale" in cauza ar fi capabile de mai mult decat de "hotie"... (respectiv putina crima pe subiecte de varsta a 3-a). Le-ar fi reusit macar daca ar fi fost capabili sa se inteleaga intre ei si sa nu incurce lacomia si orgoliul in planul lor ...caruia oricum ii lipseau multe ingrediente esentiale. Nu le iese in schimb nici una nici alta si sunt pedepsiti cu totii in mod ironic si foarte ptitoresc. Finalul filmului are rezonante de fabula cu iz de proverb gen: cand doi se cearta al treilea castiga ...si ramane cu banii! Bani pe care baba, altruista pana in panzele albe, nu-i pastreaza ci ii doneaza!
N-ati inteles mai mai nimic?
E cazul sa vedeti filmul pentru ca nu am cum sa vi-l explic astfel incat sa va placa! E genul de lucru despre care nu poti spune decat ca: ori e alba ori e neagra...in cazul asta chiar e neagra dragiii mei si daca nu aveti simt sau placere pentru asa ceva...mai bine nu va "omorati" cu vizionatul!;)