Pur si simplu

Pur si simplu exista anumite lucruri in viata de care ar trebui sa ne bucuram pur si simplu! Dar nu suntem nici puri si lucrurile sunt rareori simple...Ghemul cotidian are asa un mod subtil de a se incolaci in jurul organelor noastre vitale si de a ne acapara intreaga existanta. Praful Bucurestiului ni se pune pe dinti si parca ne influenteaza fiecare cuvant pe care-l scoatem pe gura. De aceea majoritatea cuvintelor pe care ni le adresam sunt uracioase si innegrite, ponosite si invidioase. De aceea orice promisiune pare a fi praf in vant si orice declaratie se namoleste si devine pacla in contact cu umedul din atmosfera. Mai greu e cand ceata iti acopera privirea, iti patrunde incet in nari si ajunge pana la creier. Atunci nici macar nu mai poti sa gandesti limpede. Toate astea se intampla in oras...aici unde nu poti trai in liniste, dar de unde nu poti pleca pentru ca e posibil sa gasesti prea multa liniste. Daca e prea multa liniste in jur, e posibil sa trebuiasca sa cauti ceva palpitant in tine sau doar cu tine si cu o persoana iubita. Sa-ar putea sa te sperie daca esti obisnuit sa cauti palpitatii pe fundul unui pahar de alcool intr-un bar cu fite sau sub "palpaitul" luminii orbitoare si "topitoare "a unui reflector...De atata liniste, s-ar putea sa trebuiasca sa cauti in tine paharul si ce te faci daca paharul e GOL?
Revenind...am simtit praful, mizeria si dezordinea de rigoare din Buc si am decis sa plec undeva unde sa ma vada mai bine soarele si eu sa vad mai bine tot ce face el. Plante, copaci, campuri, verde, mult vrede, multe spatii deschise, multe suflete curate. La tara!
Si aici le-am regasit ...lucrurile pure si simple!!!
Va recomand o lista de lucruri pur si simple care ar trebui savurate ca atare. Le voi scrie una dupa alta, fara punct, doar cu virgule si voi lasa lista deschisa pentru oricine e de acord ca from Bucharest a week-end away keeps the doctor away:
picnic sub un copac de peste o suta de ani, cules de maci in soare, leganat in hamac la umbra...in doi, mititei cu mustar si mamaliga (usturoiul e optional), placinta cu inghetata (caloriile nus optionale, din pacate...dar suntem out of Buc..remember?!), cirese mari (bine coapte sau doar pe alocuri...doar sa fie mari), cules de indicii din tufele din fata casei...in forma de capsuni (in Romania, nu Spania), franturi de radio guerilla printre gauri de lumina ( pe sosele cu dublu sens, incadrate de copaci uriasi care duc spre o pensiune imaginara din sudul Frantei), nori albi , pufosi ( in forma de Falkor sau de tauri furiosi)... James Morrison (nu solistul de la Doors!)- You give me something....

M-am dat jos de pe un os...

Curatand cu grija resturile de carne inutila,
amestecata cu mirodenii care imi ascundeau adevaratul miros al faptelor...
am reusit sa ma desprind!

Acum ma simt destul de dezaxata...
de-a dreptul dezosata...
macra si foarte marcata!

Eh...
o sa-mi treaca si o sa ma prind iar de osul meu subtire de constitutie...
religios ca institutie...
si calcefiat prin credinta.
Am sa ma agat din nou de un vis...
de o speranta ...
de praful de pe aripile unui inger...

Deocamdata vreau sa ma bucur totusi de acest spatiu neutru...
inert si destul de incert.
Cand n-ai os, toata lumea e pe dos...
dar e frumos ...
sa-ti mai schimbi perspectiva din cand in cand si sa nu-i vezi pe toti chiar din fata :D.

cuvinte de bumbac

..

Zi de zi ne bumbacim printre cuvinte. Pentru mine e un spectacol fascinant! As vrea sa am timp uneori sa notez toate cuvintele de bumbac pe care le aud sau citesc zilnic. Zilele trecute am fost sa vorbesc cu "Big Chief" de o marire. Dupa o serie lunga de cuvinte captusite maxim cu bumbac, normal ca rezultatul a fost acelasi
"No kk"...ca'n banc...
Dar e mishto sa stai sa inregistrezi discursul uns cu toate genurile de alifii ale unui sef plin de experienta ...in afaceri. Gasesti acolo cate o alifie pentru orice gen de afectiune sau durere: dureri reumatice de la carat responsabilitatea muncii in echipa pentru toti...pac...a gasit un unguent reumatic, durere de ochi din cauza vizualurilor in care rar avem vre-un cuvant de spus...sau din cauza promisiunilor sau principiilor pe care rar le vezi vreodata respectate...unguent oftalmic...Nu intru in dureri si afectiuni mai intime, desi desigur s-ar gasi solutii si pentru alea...doar nu in bani...e inca prematur sa vorbim de bani!
Revenind la cuvintele de bumbac...la mai poti auzi si din partea unuia care habar n-are ce trebuie sa spuna, dar abereaza cu gratie pe langa subiect. Acestea sunt genul de cuvinte ale caror itze n-ai cum sa le dezlegi...
Mai sunt si genul de cuvinte de bumbac care sunt atat de incarcate ca exista destul material acolo pentru un pulover si poate chiar o pereche de sosete si un tricou. Sunt genul de cuvinte care ies din gura celor care iti "vor binele" si iti "sunt devotati"...si nu mai prididesc in sfaturi care ti-ar prinde bine ( a se citi...care te indeamna sa faci ceea ce lor le-ar prinde bine). E lumea plina, plina si de cuvantatori din astia...de la cei care lucreaza in vanzari..la advertizeri (adica ma includ...cu rusine in categorie) ...la barbati nefututi....la presedinti de tara si tot felul de obscuri oameni politici...pana chiar la doctori si farmacisti interesati sa onoreze nush ce intelegeri cu vre-o companie producatoare de medicamente...
Mai exista un gen de cuvinte de bumbac...care mi se pare singurele ce se pot justifica cat de cat...Atunci cand te vezi nevoit sa vorbesti pentru prima oara cu cineva si nu stii exact cum sa incepi...tatonezi...faci incercari camuflate de pe margine sa ajungi la ceva mai esential despre el...
Cuvintele de bumbac ne protejeaza, ne fac sa ne simtim superiori ca suntem capabili sa bagam pe altii in ceatza...pardon... in bumbac...ne fac sa ne simtim inventivi si abili...cand tot ce fac de fapt e sa incarce o comunicare si asa greoaie...
Pentru ca sunt un om direct...si pentru ca de multe ori "mi-o iau" la greu pe tema asta...va rog totusi insistent...in conversatiile cu mine....GET TO THE POINT...si asa avem putin timp pe lumea asta. Bumbacul e bun, dar mai ales in haine...pe cuvinte are un mod fantastic de a rduce orice conversatie la un simplu ghem incurcat de ite...demn de aruncat in cosul motanului meu!

thought for the end of the week

Prosperity leads to mental chaos!
The more I think about it ...the more I am convinced that man should only be concerned with fullfiling his basic needs in life: staying healthy, having a job, a good home, a good fuck now and then and a restfull sleep in the evening. The more prosperity and complexity we have in our lives, the more we think about ways of complicating it...and we succed in doing so! We don't need lots of money and free time on our hands...not constantly...maybe just as a bonus from time to time...otherwise we completly loose it!

culto culinario

Week-endul asta a fost unul fabulos! Ce m-a impresionat cel mai tare a fost....mancareaaa. Am experimentat cultura culinara. Am avut un week-end profund cultural...imi place mie sa zic...pentru a ma scuza ca am batut peste 7 statii in 335 ca sa ajung la targul de carte Gaudeamus doar pentru vedea intrarea si a devia la coada la Kyurtos colaci de alaturi. Mirosul era prea puternic si imbietor...iar experientza culturala promitea sa fie prea intensa pentru a o rata. Carti mai gasesti... dar 2 kyurtos cu cocos si scortioasa proaspat scosi pe batul acela incis de la cuptor....mai greu! In prealabil tin sa mentionez ca uikendu' culinar a inceput de vineri cu o delicioasa ciocolata calda la Cafeneaua de la langa SNSPA. Densa, cremoasa...delicioasa..yum yum...a prevestit deliciile week-endului.
Revin ...sambata...am avut intentii frumoase si vis-a-vis de ciocolata....Am vizitata targul de la WTC de ciocolata si cafea. Dezamagire totala....2 -3 standuri comuniste...nu tu degustari, nu tu figurine...nimic din magia si arta pe care o presupune ciocolata si cafeaua...Chiar daca te ocupi doar cu comercilizarea lor, trebuie sa le acorzi respectul cuvenit si sa le tratezi ca atare. Nu erau decat cateva cutii cu bomboane de ciocolata gata ambalate la preturi stupid de piperate de la nishte marci de care nu mai auzisem pana acum. Cel mai deplasat "amplasament" mi s-a parut cafeaua si ceinaria improvizata in targ unde multi "amatori" de aroma pura de cofeina sau teina stateau inghesuiti la mese, savurand...cafea sau ceaiuri in pahare de plastic de la "dozator"! Halal targ!
Din pacate senzatiile de desfatare culinara s-au oprit odata ce am ajuns la Dakino. Remixul lui Novotny...Life in Loops m-a lasat cu un gust foarte amar si mi-a provocat o usoara indigestie. Un remake dupa filmul Megacities din anii '70 cu 30% imagini noi din care 70% imagini nedifuzate din vechiul film. Frate din atata matematica..."nu-mi iese mie calculele"!!! Nu inteleg exact cam care a fost rolul lui Novotny in acest film...regizor/editor? DJ/VJ?...Nu-mi rezulta decat ca acest genial Novotny nu este decat un biet VJ...recompunanad, cu lauri de festival, imagini dintr-un alt film pe muzica altor artisti. Ma intreb oare ce este totusi a LUI din acel film? Viziunea deloc originala, modul amator de a filma...si acela deloc original, tragediile sau dramele cotidine suprinse fara nici un fel de mesaj vizual intr-o monotonie mai degraba plictisitoare decat graitore? Dezmagire din plin! Sunt putin satula de criticii astia dopati care cad in plasa la fiecare picatura de sange sau bagat in vene filmate pe viu. Pac o tragedie live...pac o violenta gratuita..pac un premiu..esti genial frate!!! asa ceva nu s-a mai vazut....(poate decat la ultimul film premiat de noi)!!! Da...eu sunt cea care m-am ridicat si am plecat inainte de finalul filmului...pentru ca pur si simplu I HAD ENOUGH of nothing!
Duminica o lasagna pe care mama o reuseste din ce in ce mai bine si o alta ciocolata calda si un frappe de cocos la Green Hours au incheiat simetric periplu culto-culinar!
*Alte observatii:
Cinematograful Festival ar trebui neaparat renovat...e creepy rau si e un frig de-ti ingheaza popoul!
Dakino is not my cup of tea...si deci din nou sunt o inculta...Dar asta e...N-am chef sa ma inghesui in categoria celor care pretind ca inteleg arta ce se expune acolo doar pentru ca e un eveniment la moda!
Nu intzeleg arta ...decat poate prin stomac si mancare! Si uite asha mai trecu un sfarsit de saptamana in care n-am citit mai nimic, n-am gustat mai nimic cultural din tot ce s-a petrecut ci pur si simplu m-am delectat cu delicii culinare care mai de care! Concluzia e simpla: am avut pofta...
Asadar, cum ar zice Bunica, Sarut mana pentru masa!