M-am dat jos de pe un os...

Curatand cu grija resturile de carne inutila,
amestecata cu mirodenii care imi ascundeau adevaratul miros al faptelor...
am reusit sa ma desprind!

Acum ma simt destul de dezaxata...
de-a dreptul dezosata...
macra si foarte marcata!

Eh...
o sa-mi treaca si o sa ma prind iar de osul meu subtire de constitutie...
religios ca institutie...
si calcefiat prin credinta.
Am sa ma agat din nou de un vis...
de o speranta ...
de praful de pe aripile unui inger...

Deocamdata vreau sa ma bucur totusi de acest spatiu neutru...
inert si destul de incert.
Cand n-ai os, toata lumea e pe dos...
dar e frumos ...
sa-ti mai schimbi perspectiva din cand in cand si sa nu-i vezi pe toti chiar din fata :D.