children of nature...

Oricat am incerca sa ne dezicem, sa ne indeparatam de natura, sa ne negam, sa ne imunizam in fata ei...suntem inca contectati la ea...cu ea...si prin ea la tot restul lumii...

Azi de dimineata era soare...am coborat din troleu aproape de parc si am preferat sa-l razbat de curmezisul in loc sa-l ocolesc cum fac de obicei. Cred ca fac asta inconstient, pentru a-mi scurta drumul sau pentru a-mi refuza o scurta intalnire cu o ramasita de natura in mijlocul unui oras agitat si dezumanizat. Daca as trece prin parc in fiecare zi, m-as tulbura, as fi scoasa din ritmul inert si artificial in care fac eforturi sa dansez cele 8 ore pe zi in ultimul timp. Si asa, astazi, mi-a fost greu sa ma desprind de imaginea unei crengi de copac inflorit cu flori roz, cu petale ample, hipnotizante prin culoarea si prospetimea pe care o degajau.
La acea ora a diminetii, parcul era foarte animat. Doi catei albi creti si pufosi se agitau pe drumeagul din fata mea, mamicile isi impingeau carucioarele parca cu o expresie mai vioaie si prezenta "in scena" decat privirea uitata si stearsa cu care le vad de obiceii, copii, etern fericiti si zglobii, parca pluteau si rasul sau tipetelor lor de bucurie imi pareau sunete cristaline.
Lumea e mai vesela in parcuri, mai vioaie, mai energica, mai pura si plina de viata. Cand se aproapie de natura, orice om isi redescopera esenta, firescul dinlauntru. Se apropie de ceea ce civilizatia incearca de secole sa ne indeparteze ...unicul lucru care ne reuneste fara conditii, ne integreaza fara discriminare...
Oare de ce ne-am instrainat atat de mult de natura...??? Nu mai aveam loc si noi si ea? Ne-am inmultit prea tare? I-am sfidat regulile nescrise?
Oare de ce am devenit atat de ne-naturali?
Acum s-a intunecat afara. Ascult cum diverse suflete din jurul meu se intuneca si ele. Incet, incet ca niste picaturi de ploaie... care uda treptata asfaltul incins... ii cuprinde melancolia... Exista o stare a noastra interioara pentru orice stare a vremii! vremea este un subiect comun cu care poti sparge gheata in orice conversatie...
Dar toti considera conversatiile despre vreme plictisitoare nuh? Si vremea a devenit plictisitoare...Ce atat studiu si consideratie pentru natura din jurul nostru, pentru miscarea norilor sau fazele lunii, pentru stralucirea apei sau culoarile vantului?!?...Avem un univers intreg la picioare...totul poate fi recreat pe calculator...totul poate fi controlat de noi pana la ultimul detaliu. Am invatat sa cucerim natura intr-o circumstanta cat se poate de bizara...Ea nici macar nu ne declarase razboi!
Cand nu mai stii de unde ai pornit e greu sa masori cat de departe ai ajuns...sau cat de tarziu e ca sa mai schimbi ceva!

Eu as zice sa ne bucuram de aceasta primavara...si sa vorbim despre ea...oricat de plictisitor ar fi !