e-volutia comunicarii

Am tot vrut sa scriu despre petrecerea suburbana la care am nimerit eu accidental sau pur intamplator, acelasi lucru. O petrecere subCartureasca...care am intzeles ca e unul din evenimentele "pe val" ale mondenitatii prin care imi mai tarasc si eu popul din cand in cand.
Asadar, saptamana trecuta, in cautarea unui ceai si a unei carti nesolictante...am nimerit ...la Carturesti...in mijlocul unei proiectii de filmulete de grafica 3D sau asha ceva. Tot eram "amenintati" ca vom fi transferati la subsol...pentru o petrecere. La imboldul prietenei mele m-am lasat transferata si la subsol. Nu cunosteam pe nimeni in afara de ea...muzica era faina, decorul oarecum bizar dar intrigant...carti aruncate pe jos...un bol cu vin viert cu fructe...piscoturi bestiale...(nush cum de nu s-a golit instant platoul!!!). Toate datele unei petreceri reusite in stilul meu!
Nu pot vorbi pentru toate lumea de acolo...insa... eu nu am incercat sa cunosc pe nimeni de acolo, desi erau personae pe care as fi vrut sa le cunosc...pe care le vad mereu in locurile prin care bantui...Fete cunoscute de "artisti neintelesi" , fete cunoscute de "artisti semi-celebri", fete necunoscute, dar interesante...vorbesc si de fete si de baieti deopotriva...Insa NU...Nu am intrat in vorba cu nimeni.
La un moment dat am avut insa o revelatie si m-am intors catre prietena mea neputand sa-mi tin ascuns gandul: "Tu iti dai seama ca toata lumea de aici...sau mai toata lumea de aici...ar putea sa aiba un blog!". Ce usor ne-ar fi fost atunci sa vorbim unii cu altii!!! Daca am fi fost fiecare conectat la un calculator, am fi putut citi gandurile virtuale ale fiecaruia, am fi putut face comentarii, am fi putut crea o legatura! Ce deschisi ar fi devenit toti atunci!...Cate masti inutile sau de super-moderne ar fi fost facute tzandari!!!
E putin trist intr-adevar ca nu ma mai "pot conecta" cu oameni, ci ma pot doar "conecta la oameni" prin intermediul unui calculator! Cred insa ca multi sunt in situatia mea.
Eram mult mai deschisa si sociabila inainte. Orice masa vecina dintr-un club putea constitui un potential "cuib" de viitoare cunostinte...ma bagam in seama...radeam faceam glume...insa in mare parte reactiile erau acelasi... parca puteam sa citesc gandurile pe fata lor ..."ce disperata o mai fi s'asta!... O fi pusa pe agatzat?...ce puii mei nu ma lasi sa-mi termin bere in pace???"
Oamenii aceia venisera cu grupul lor de prieteni sau doar cu grijile si frustrarile lor si nu erau dispusi sa le imparta asha cu altii face to face! Dar oare de ce atunci cand ne ascundem in spatele unui ecran si a unei tastaturi, ne vine mai usor? Spre ce se indreapta comunicarea intre fiintele umane. Mai sunt oare la fel de apreciate tonurile, tonalitatile, inflexiunile vocii...mai e limbajul non-verbal 70% din conversatie, cand majoritatea conversatiilor pe care le purtam in prezent, chiar si cu cei dragi, sunt fie pe mess, pe mail, pe blog sau pe nush ce chat? Eu ma exprim mai bine in scris...mi-am cunoscut prieteni in scris...mi-am obtinut slujba in scris. Nici nu stiam ca stiu sa scriu...scrisul a venit peste mine si mi-a aratat ca ma fac mai bine inteleasa asha. What's your excuse?
Cu toate acestea...vreau inca sa cunosc oameni si sa ma descurc in situatii offline. Dar cum? Cand? Unde? E greu si sincer...sunt obosita...tastele sunt mai comode si mai safe...dar tastele batin acelasi ritm, n-or sa tasteze niciodata in voci sau in ritmul inimii...si totusi...totusi patratelele astea reci si prafuite sunt probabil cele prin care simt cele mai dese "atingeri" umane!

Pentru Roxana...sperand ca eu nu te cunosc de pe mess ...
...si nici tu...;)