despre albine si felii de mandarine
ieri...a disparut albina din mine! A zburat de pe floarea mea...Se saturase de felul meu incert, inert si posomorat de a fi...nu ma mai recunostea...
Ea e plina de viata...bazzaie tot timpul...zboara...e activa..e atenta...e prietenoasa...funny...energica...tzepoasa...frumoasa...
Eu...dixtrusa...indispusa...mereu in cautare de comparatie si de apreciere cu sau de la cei din jur...de validare...de valoare...mereu nemultumita ca o floare ofilita... Albina e partea aceea din mine care spune cand ceva nu-i convine! E bucata tzopaitoare si tzafnoasa, dar si saritoare si bucuroasa..sa ajute...sa salute...sa zambeasca...sa afle...sa stie...sa fie!!! Am realizat ca iubesc acesta parte din mine, tocmai cand era sa ma cufund de tot in negura si sa gust din cea mai neagra si stricata felie din mandarina. N-am sa fiu niciodata 100% albina pentru ca nu pot sa zbor...dar imi place sa sa fiu mai mult decat o simpla insecta pamantie si cu picioarele pe pamant. Pana la urma ce e asa rau sa te lasi imbatat de parfumul florilor si sa te bucuri de soare fara sa te gandesti la incalzirea globala sau la radiatii sau la cine stie ce alte lucruri mai putin reusite ale lumii contemporane??? Si ...ca sa vedeti ce insecta loilala si dedicata e ...albina s-a intors azi de dimineatza inapoi la mine odata cu inceputul zilelor frumoase si insorite... Stie ca nu ma tine mult....stie ca soarele rasare de regula a doua zi...si ei ii place sa scalde in soare pe petalele unei flori din mandarinul inflorit aiurea dar miraculos in mijlocul unei strazi asfaltate din Bucuresti! Momentan albina imi sufla bezzzele de pe sezlongul ei strategic asezat astfel incat razele soarelui sa-i gadile cat mai voios burtica ei dungata si pufoasa. E mandra de mine albina azi! Si azi e o zi frumoasa! (ps. poza e pe flickr...nu m-am putut abtine)
4 Comments:
dupa comment-ul lasat de tine m-am tot foit vreo ora la birou cu senzatia ca te "stiu" de undeva. aveam pe retina o imagine doar ca nu-mi dadeam seama reprezinta. ma duc intamplator in arhiva, luna noiembrie si in momentul ala am revelatia: "De ce fugi de fericire? Crezi ca daca te prinde din urma nu-i poti face fata?
Auzi...termina cu filozofiile astea tampite...nu esti psiholog! Nu stii ce am in cap, nici in suflet...niciunde...
Dar stia...de fapt el stia...stia multe..."
acum doua luni cineva a venit la mine si a deschis blogul tau. tin minte perfect pentru ca atunci m-am regasit eu in cuvintele tale scrise. asta a fost luna mea de "coincidente bizare"
o zi buna :)
mai degraba coincidente fericite ;) welcome back 2 my blog :)
chiar lol...coincidente ce zboara prin aer
lol si eu...
Post a Comment
<< Home