goana dupa adevar

Noapte, tarziu ...Bezna autostrazii despicata violent si fulgerator de o pereche de faruri ale unui Golf negru ...
Mainile de o nuanta livida inghetate pe volan...
Din cand in cand un suspin profund si adanc....
Muzica razbatand dincolo de fereastra fumurie....

Celice
It's in the way you hurt me

Wrap yourself around me

Celice
You sharpen all my senses
I know you're on my side

Open up inside
Make me want you
Make me want to…

Gonind pe autostrada pustie in miez de noapte, ganduri salbatice si tulburi ii treceau prin minte. Nu intamplator asculta melodia asta...

Dan i-o dedica de fiecare data cand trecea prin fata casei lor. Tragand cu ochiul la fratele sau timid, fredona mereu primele versuri din melodie in timp ce Bob se inrosea dintr-un sentiment de furie amestecata cu rusine. Ea zambea si trecea mai departe...incercand sa para nepasatoare...
In realitate o intriga Bob...era inteligent, sobru, mandru...nu semana deloc cu ceilalti. La scoala era unul din cei mai buni elevi. Invata bine, avea mereu raspunsul bun si cel mai elocvent discurs. Era rece, cumpatat, calculat....In pauza statea mereu singur sau in compania unui catel maidanez cu care isi mai impartea ocazional pranzul...Prima data cand a incercat o conversatie cu el...era pe tema unei dezbateri stiintifice pentru un proiect in care erau nevoiti sa lucreze impreuna. Contrar asteptarilor fusese mult mai amabil si deschis cu ea decat cu toti ceilalti colegi. Ii explicase tot...punctul lui de vedere abordarea pe care o considera cea mai buna. Se intalnisera apoi mai multe zile la rand la el acasa sau in biblioteca pentru a se documenta. Impreuna au pus la ca la cap cea mai stralucita lucrare stiintifica sesiunea de comunicari. Au castigat impreuna multe premii si au ajuns chiar pe coperta unui ziar local. De atunci toata lumea ii credea impreuna...inclusiv Dan, fratele mistocar a lui Bob care incepuse sa se ia de el cu fiecare ocazie...
Bob nu-l baga in seama...continua sa fie retras, sa manace singur. Iar ei, continua sa-i acorde atentia necesara, dar nimic mai mult ...
Verva din jurul proiectului incetase, iar Bob se retrasese in cochilia sa ingusta
Celice il mai saluta din cand in cand pe coridor si-i mai cerea cate un sfat ocazional pentru alte proiecte. Mereu serviabil, dar rece si distant, acesta ii raspundea...o lamurea dupa care se indeparta politicos
Dan il lua in continuare peste picior si il acuza in gura mare ca nu e in stare sa-i spuna unei fete ce simte pentru ea...

Dan era unul din cei mai populari baieti din scoala...Amuzant si foarte atragator, avea mereu un fan club de admiratoare care il inconjurau sa-l auda spunand bancuri in pauzele de masa...Era simpatic... si, desi certat cu cartea, reusea sa se faca placut pana si profesorilor ...
Intr-o zi Dan statea afara, in curatea scolii, rezemat de motocicleta. Celice de abia iesise de la cursuri si facea cu mana unor prietene pregatindu-se sa plece spre casa. Dan o aborda si o ruga sa vina cu el sa-i arate ceva... Bob ii privea de pe banca lui solitar si ingandurat. Celice parea uimita..dar dan ii spuse ceva si un zambet discret ii aparu pe buze. Dan stia ca erau priviti...continua insa s-o intretina si s-o faca sa rada. Dupa vreo 10 minute era pe motocicleta sa si o si luasera din loc. Trecand prin fata fratelui sau asezat pe banca, Dan ii arunca un zambet subtil pret de o secunda. Urma o plimbare placuta cu motocicleta...oprira sa prinda un apus superb pe culmea unui deal si acolo Dan scoase din buzunar un teanc de foi impaturite atent si scrise extrem de ingrijit...

De ce oare pot sa simt...numai cand imi esti aproape...
de ce nu ma lasi sa amotortesc
De ce ma trezesti...de ce imi vorbesti

Erau poezii de dragoste dedicate ei...si scrise de BOb...fratele sau...
"Te iubeste...e fascinat de tine de aproape 2 ani de zile. Il chinuie se zbate...dar nu poate sa-ti spuna nimic...Ma termina...nu mai vreau sa-l vad asa...poate poti sa-i spui ceva..sa te apropii tu cumva de el...Stiu ca nu ti-e nici tie indiferent...recunoaste..."
Celice citea si nu-i venea sa creada...Incuviinta tacit din cap la cele spuse de Dan, apoi il ruga sa o duca acasa...
Descoperise in aceeasi zi doua persoane total diferite de cei pe care ii credea ca sunt. Bob- sensibil, pe atat de sensibil pe cat timid si ascuns, dar deloc rece si calculat cum il considera ea iar Dan- un suflet bun si bland care, in spatele fatadei populare, nutrea sentimente si instincte cat mai umane si normale.

Peste 2 saptamani, Celice inca se mai gandea la ce se intamplase. Era in bilbioteca scolii si afara incepuse sa ploua des. La televizor se anuntase furtuna in ziua aceea.

Celice se afla langa geam, icnercam sa parcurga un ultim capitol al unei carti.

Deodata, pret de cateva secunde, un fulger despica un copac din curtea scolii. O ramura sparse brusc geamul bibliotecii exact in dreptul mesei la care citea ea...
... Bob...o imbranci din dreptul geamului si reusi s-o fereasca de ramura care lovi puternic masa de lucru. Celice il privi lung si oarecum nedumerita...nici nu stia cand aparuse... Biblioteca era aproape goala, cativa din studentii rataciti se risipisera si ei rapid. Vazand-o tulburata inca, Bob se oferi s-o conduca acasa. Pe drum furtuna se inteti...Ajunsi in dreptul casei ei, Celice il invita inauntru sa astepte impreuna ploaia sa se opreasca. Era ud leoarca. Ii daduse geaca lui. Ea refuzase asa ca i-o tinuse deasupra capului, tot drumul. Ea nu avea nimic! El tremura si ii era frig...

Il ruga s-o astepte pana se intoarse cu prosop. Parintii ei erau plecati in vacanta. Casa era goala...Erau singuri, spre seara...si ploaia nu mai contenea. Cand ii intinse prosopul, Bob ii atinsa mana si o strafulgera cu o privire tainica...Putea citi toate versurile acelea ascunse pe chipul sau, totul era armonie si totul parea sa aiba sens...Il imbratisa iar senzatia se intensifica...urma prima noapte lipsita de vise din viata ei...

Dimineata, Bob fu anuntat de un vecin ca mama sa suferise un accident in timpul furtunii. Fugi acasa aruncand o ultima privire la chipul angelic care-i luminase noaptea...si-i uscase grijile. Celice dormea prea linistita s-o trezeasca...Pleca...

Celice se trezise si pleca dupa el...aflase de mama lui si ajunse in dreptul casei sale indeajuns de rapid pentru ca Dan s-o puna la curent: Bob isi dusese mama la spital... se accidentase destul de grav...
Celice se aseza sa-l astepte...iar Dan pleca si el la spital in scurt timp!
Pe seara cei doi frati se intoarsera ...Bob o gasi adormita pe un fotoliu. Ii multumi ca venise, dar o linisti ca mama sa era bine. Dan se oferi s-o duca acasa cu motocicleta. Era tarziu si Celice era obosita...Bob ii conduse pana la poarta si asepta ca fratele sau sa porneasca

....cand motocileta o lua din loc, din buzunarul fetei zbura o hartie...era atent impaturita si cu un scris extrem de ingrijit...Era una din poeziile sale pentru ea...Dan era singurul care stia de ele si stia unde sunt. Le descoperise din greala in camera lor si de atunci tot il tachina cu ele. Celice nu avusese cum sa faca rost de ele altfel...Dan era...Dan era cel in jurul careia se aflau bratele ei acum...

A doua zi Celice il cauta pe Bob la scoala...Plecase...plecase din oras... Nimeni din familia sa, nici macar Dan, nu stiau unde ...Disparuse pur si simplu

Trecusera 12 ani de atunci...

O Celice mult mai matura dar emotionata si tulburata il cauta acum...dupa 12 ani... auzise ca lucra in slujba Statului intr-un orasel de provincie si ca i se spunea “Detasatul”...avea o slujba cam ciudata...nici ea nu itelegea prea bine ce facea. Aflase de toate astea acum cateva zile de la Dan cu care reusise sa pastreze legatura. O sunase sa-i spuna de Bob, ca se afla intr-o stare foarte proasta. Isi facea griji pentru el. De cateva zile nu mai vroia sa iasa din casa...si se inchisese in pivnita. Din cand in cand mai auzea cate un zgomot de busituri scurte venind de acolo.

Celice avea un copil – Sara. Sara nu stia nimic de tatal ei. In noaptea asta Celice spera sa afle cateva raspunsuri pentru fata ei...

Incetini masina si coti la drepata, iesind de pe autostrada. Un orasel foarte ordonat si slab luminat se intindea in fata ei... stia adresa bine o invatase pe dinafara. Incepu sa numere casele...opri in dreptul celei de-a 8 de pe partea dreapta...

Mana ii tremura pe o tigara fumata aproape in intregime...afara incepuse sa ploua. Deschise portiera...arunca mucul de tigara afara...apoi il strivi cu tocul discret al unui pantof delicat, inchis la culoare...desi ploaia reusise sa-l stinga cu mult inainte. Deschise larg portiera si iesi afara...Dinspre casa venea o lumina foarte slaba.

Tranti portiera, rasufla adanc. Se indrepta, cu pasi sovaitori...spre usa de la intrare....