what if I'm better at something else...

I remember hearing some actor or big personality sometime say "I didn't choose my profession, my profession chose me"...

Porumbeii sunt asezati iarasi strategic sub streasina de vis-a-vis! Cand e cald si soare afara ies sa faca o baie din razele dupa-amiezii...azi insa este tarziu si soarele sta spre apus. Dimineata am simtit iar un vag iz de parfum barbatesc combinat cu alcool venind din spatele biorului meu, dar am preferat sa-l ignor! De fapt am preferat sa ignor pe toata lumea azi...si nu stiu cum dar e aproape ora 17:00 si aproape am reusit!
Ma intreb uneori ce caut eu aici? Oare ma aflu unde trebuie? Oare fac bine ce fac? Oare adevarata mea vocatie nu ma cauta undeva disperata ca reusesc sa o ocolesc mereu? Oare nu puteam sa am pana acuma si bani si succes facand ceva la care ma pricep cu adevarat?
Atunci ce ma tine aici? Dragostea pentru ceea ce fac...Definitely! Aceast job, de fapt aceasta directie in viata e singurul lucru asupra caruia m-am decis 100% singura, independet de toate influentele din viata mea si cu riscul de a-mi pune multi oameni in cap, care credeau ca din ASE trebuie neaparat sa faci ceva banos. Eu am preferat sa constuiesc vise si sa las banii care ies de pe urma lor sa fie incasati de cei care sunt interesati sa construiasca imperii!
De multe ori ma gandesc ca poate m-as fi priceput la altceva mai bine...poate sa dansez...poate sa pictez...poate (da ...dreadfull as it sounds...dar cine stie...) sa lucrez intr-o banca! Dar important e ca sunt aici! Asta am ales ...pentru ca asta imi place cu advearat sa fac...
Uneori mi-as dori sa fiu eu...dar in alta parte...in alta firma...in alta tara...unde sa pot sa fac si eu bani de pe urma publicitatii cum tot aud ca se face! Insa sunt aici acum...Nici eu nu stiu cum o sa ajung sa-mi cumpar casa aceea de pe plaja despre care vorbea cineva intr-un alt blog, nu stiu cum am sa ajung sa traiesc mai bine, sa merg pe bicicleta la serviciu si sa inot in fiecare dupa-amiaza...sa vad Grecia cel putin o data pe an...sa ma mut in Salonic...dar daca nu faci macar un lucru care-ti place in viata, mori in fiecare zi cate putin...pana ajungi in ultima zi...cand iti dai seama ca tot ce ai realizat pana atunci de fapt...e sa te pregatesti pentru moarte!
Candva credeam in suflete pereche si ca exista pentru oricine cineva in lumea asta care il poate intregi...Nu concepeam viata de la o anumita varsta incolo fara sufletul meu pereche! Acum nu mai cred in asta...cred doar in dragoste...dragostea pentru el...dragostea pentru ceea ce faci...dragostea pentru cine esti...ea este de ajuns...nu am nevoie de cineva care sa-mi intregeasca exact fisurile nebanuite sau prea bine stiute ale personalitatii mele. Am nevoie doar sa iubesc si sa cred! Nu vreau sa ating perfectiunea, dar vreau sa ma plimb cu gratie in jurul ei, sa-i percep vag formele, sa stiu cum arata si sa ma multumesc s-o privesc de la o oarecare distanta, fara sa traiesc dezamagirea atingerii ei! Pentru ca este o dezamagire...dupa ce o atingi nu-ti mai ramane nimic de facut, nimic spre care sa tinzi sa atingi...si totul in jur pare imperfect si putred apoi...
Ajunge ca traiesc si ca iubesc pe cineva, pe acel ceva din fiecare zi de lucru...si incet, incet cu timpul...chiar si pe mine insumi...
Ajunge...