Pure life...stranger than fiction?

Am avut o vacanta plina de filme si speram ca o sa am material de scris la greu...si de bine si de rau...dar n-a prea fost sa fie asa! Tot ce am vazut, cu 2-3 mici exceptii, m-a blazat si mai rau! Asa ca am decis sa scriu cu prima ocazie in care dau peste un film care reuseste sa ma scoata din starea asta! Si iata ca ocazia se ivi...

"Truth is stranger than fiction, but it is because Fiction is obliged to stick to possibilities; Truth isn't.”

Mark Twain

Ceea ce m-a frapat cel mai tare la acest film este simplitatea. Simplitatea personajului, simplitatea mesajului, simplitatea decorurilor. Este un film simplu de inteles, desi la un moment dat pare ca itele se complica. Este un film care nu te solicita, desi te inspira. Care nu e plin de actiune continua, dar nu te plictiseste nici macar o secunda.

"Harold Crick thought his life has no point.
That was about to change" Jocul de cuvinte din headline-ul filmului este cat se poate de autentic si reprezentativ. "Harold crick is trying to find a point to his life, before the author of his life story!" Este cat se poate de adevarat!
Nimeni nu sta sa ne explice de ce, dintr-o data, intr-o buna dimineata, viata extrem de monotona a unui functionar la Fisc este data peste cap de o voce care pare sa povesteasca exact ce face acesta ...poate doar cu o secunda mai devreme. De ce nu a intervenit pana atunci in viata sa? De ce nu i-a spus ca dintii pot fi curati, chiar daca nu numeri fiecare miscare a periutei de dinti? De ce nu i-a spus ca daca pierde autobuzul dimineata mai poate prinde altul? De ce nu i-a spus ca daca nu se culca seara la ora fixa, poate sa mai prinda o ora in plus de relaxare sau distractie. De ce nu i-a spus ca viata poate fi traita si in afara numaratorilor, socotelilor si a cifrelor?...Simplu...
Pentru ca trebuia sa-si dea seama singur de toate acestea!!!

“A writer is congenitally unable to tell the truth and that is why we call what he writes fiction.”

William Faulkner

Cand vocea- narator ii prevesteste moartea iminenta...Harold incepe o calatorie initiatica prin tot ceea ce presupune a trai cu adevarat!!! Nu mai vrea sa moara zilnic cate putin, ci sa se bucure de viata, sa fie tot ce poate fi, sa invete cine e! De fapt toate celelalte personaje din acest film stapanesc la minune arta de a fi ele insele. Unul dintre ele este Profesorul Hilbert, jucat cu atata naturalete de Dustin Hoffman, incat iti lasa impresia ca a fost invitat in film sa se joace pe sine. Este o persoana intuitiva si perspicace, apreciata pentru cunostintele despre literatura. In timpul liber, insa, el este instructor la un bazin. Ce poate fi mai ciudat?! Omul face ce vrea, ce-i place si se simte bine cu sine!
Iata si Ana, o brutarita care si-a construit cariera pe bancile unei prestigioase facultati. Nu de specialitate culinara, doar ca ea in asta s-a specializat - prajituri. Ciudat? Deloc!!! Daca iti vine sa coci...de ce sa nu coci? Pentru ca trebuie sa termini o facultate? Nu! Astea's regulile societatii...tu ai regulile proprii.
Sa luam de pilda si delicioasul personaj al Emmei Thompson, Kay, care concepe tragedii marete, omorandu-si personajele la finalul oricarui roman. Kay este excentrica, isi cauta inspiratia in mii de locuri si sute de situatii surprinzatore, isi pericliteaza sanatatea si imaginea publica pentru ca ea s-a nascut ca sa scrie. Si asta face!!!
Harold, trebuie sa invete sa faca acelasi lucru! Sa fie el insusi si aa traiasca exact asa cum vrea! Pe masura ce realizeaza aceast lucru, isi da seama ce dar pretios este viata sa si se lupta sa n-o piarda.
O scena care mi se pare remarcabila este cea in care Harold ii canta Anei singurul cantec care l-a invatat la chitara. Felul in care a fost construita e fantastic. Melodia "Whole wide world" a lui Wreckless Eric va ramane cu mine mult timp de acum incolo! De altfel toate melodiile de pe coloana sonora sunt incredibil de proaspete, pline de viata! Recomand s-o ascultati cap-coada cu Wreckless Eric la final pe post de cireasa (de pe tort)!

Asadar ce ne propune acest film nu e foarte greu! Trebuie doar sa ai curajul sa fi sincer cu tine insuti! Asa traieste si Harold ! Si spre final isi castiga dreptul de trai in continuare. Pentru ca un film despre viata nu se poate termina cu o moarte!
Cum reuseste? Se indragosteste, se muta, isi urmeaza un vis, se bucura de compania unor prieteni si...de gustul biscuitilor cu ciocolata!!! Si mai sunt atat de multe alte lucruri de care poti sa te bucuri in viata, mai "spune" filmul spre final...pentru ca...

...The reason truth is stranger than fiction is that truth has a better author.” (Stuart Taylor)

… that author is YOU!