taxintegrarea

Inceput de an nou...
Ora patru dimineatza...un frig patrunzator... alcoolul in retragere...oboseala in ofensiva...
Asteptam zgribuliti masina 137 in statia din spatele parcului Cismigiu...am fost informati cum ca ar circula non-stop in seara de Revelion!
...no such luck!
Ne incercam norocul cu un taxi care a tras aproape de noi de 10 minute ...ne urcam ...ii spunem ca avem doua destinatii diverse...si se ofera sa ne conduca pana la Sala Palatului pentru ca unii din noi sa coboare si sa ia alt taxi. Puteam deja sa simt caldura pernei si confortul asternutului meu larg ...Puteam sa jur ca soferul era un om de treaba si ca ne va ajuta sa ajungem acasa!
...wrong!!!
La semnul unui om de partea opusa a soselei, soferul ne roaga sa coboram pentru ca de fapt ii sosise "comanda"...mai exact, cel pe care il astepta de 10 minute, de fapt, acolo!
Ne deplasam pe jos pana la Sala Paltului...Ateneu...Hotel Novotel...fara succes...
Nici un taxi in zona, nici un taxi liber...nici un taximetrist cu adevarat treaz! Toti avea lumina verde aprinsa, dar destinatii foarte precise si foarte diferite de ale noastre. Ajungem in sfarsit in rai...Piata Universitatii...statia lor...statia mamii lor
Grupuri de oameni, poate mai zgribuliti ca noi, se inghesuie ciorchine peste fiecare bucata galbena de tabla care pateaza ocazional trotoarul din fata "statuilor". Ne incercam si noi norocul...
"Sunteti liber?" intreb naiva un taximetrist cu "masinaria" proaspat trasa in statie si cu lumina aprinsa de un verde orbitor...
Cu o privire plina de dispret, masurandu-ma din cap pana in picioare...acesta se intoarce la mine si imi raspunde...scurt...sec...rece
"Nu!"
Urmeaza cirochinele...aceeasi intrebare...acelasi gen de raspuns sec. Masurandu-i pe toti din cap pana in picioare, soferul refuza client dupa client! Doar e noaptea de Revelion...ocazia lui sa se vanda cat mai scump ...mai e si noaptea integrarii...cine stie...poate fi platit chiar si in euro daca accepta clientul potrivit!
Ma indepartez bombanind de "autovehicul" si ma asez de garduletzul de metal...privind dezamagita sirurile de clienti care nu i se ridica la standarde. Tre sa fie o onoare ca cineva sa fie primit de domnia sa..taximetristul...intr-o noapte in care persoana sa capata o importanta colosala pentru omenire, iar masina este fix carul care duce spre paradis. Ne mai mira de ce trebuie sa platim asa scump asemenea cursa?
Dupa lungi minute pe care frigul le facea sa para ore, dupa un sir incomensurabil de refuzuri din partea altor "mesageri ai cerului" pe motiv ca "stam prea aproape"...un taxi opreste in dreptul lui Spring Time lasandu-si clientul sa coboare. Ne inghesuim in el fara sa mentionam destinatia, asteptand sa porneasca motorul! Bineinteles ca nimeni nu poate scapa de "judecata de apoi" iar el este singurul care decide:
"Unde mergeti?", intreaba scurt...
"Liceul Iulia Hasdeu" , raspund, exersandu-mi tonul autoritar...
"Cam aproape...Mie ce-mi iese?" intreaba el, asteptand raspunsul care sa ne hotarasca destinul...
Cu ultima picatura de calm din paharul rabdarii ce-mi fusese dat spre consum in dimineata aceea...ii raspund...oarecum incoerent...
"Va iese ca sunteti...taxi...si aveti un client...de dus pana acasa...Va faceti meseria...asta va iese!!!"
"Da....? Bine domnisoara...atunci ia coborati dumneavoastra acum jos!"

La 5 si ceva in Piata Armeneasca intrezarim un 85 intorcand in Piata Rosetti... peste 10 minute eram acasa...bucurandu-ma de integrarea intr-un mediu familar, uman si de bun simt.
Un lucru mi-a fost clar in noaptea de Revelion - drumul spre integrare al Romaniei nu a fost facut intr-un taxi!