Astept...Astept pentru ca nu stiu ce altceva sa fac...
Astept ...Pentru ca cel putin "a astepta" nu e o sentinta
Astept...in loc sa actionez...sau poate actionez dar nu o fac destul de repede!
Intotdeauna am trait cu banuiala ca intr-o zi, viata o sa ma ia prin surpindere, o sa ma izbeasca in fata si o sa-mi provoace un soc destul de mare.
Poate pentru ca am fost o rasfatata si o norocoasa pana acum...poate ca pentru ca n-am stiut niciodata sa apreciez ce am...sau pentru ca apreciez prea mult ce am si mi-e frica sa nu mi se ia...la fel cum mi s-a dat...intamplator...accidental..ocazional...poate niciodata din cauza mea...sau provocat de mine cumva!
Acum stau...stau si astept...ma aflu aici...dar nu aici imi doresc sa fiu...Sunt cu gandurile acolo ...dar mi-as dori sa fiu cu ele aici!
Asa continui sa astept! Astept o zi mai buna! Astept sa fiu iar sanatoasa ca sa pot sa ma bucur de orice altceva decat de starea sanatatii mele! Astept sa-mi merga bine pe acele planuri pe care nicodata pana acuma nu mi-a mers prost!
Nu mai stiu ce sa simt...ce sa cred...cine sa fiu...asa ca astept...
Azi analiza...maine raspunsul cuiva...poimaine o prima...raspoimaine un telefon...poate un interviu...poate o bursa...poate un pumn sa ma trezeasca la realitate...
Adevarul e ca nu fac decat sa astept...demult n-am facut ceva mai mult!
E trista si grea asteptarea...dar m-am obisnuit cu ea!
M-am obisnuit cu orasul asta gri in care imi promisesm ca n-o traiesc mai mult de 20 de ani...M-am obisnuit cu oamenii astia morti pe dinauntru care se misca pe strazi doar in virtutea inertiei. M-am obisnuit cu o slujba care desi poarta numele a tot ceea ce-mi place sa fac nu-mi ofera mai nimic din ce-mi placea la ea pana acum. Dar e comod...e ok...asa...daca stric si acest echilibru...si asa precar...s-ar putea sa nu mai pot sa-mi revin nici la starea asta de continua asteptare...si atunci ce am sa fac???
Ce pot sa fac..decat sa
Astept...