goana dupa adevar

Noapte, tarziu ...Bezna autostrazii despicata violent si fulgerator de o pereche de faruri ale unui Golf negru ...
Mainile de o nuanta livida inghetate pe volan...
Din cand in cand un suspin profund si adanc....
Muzica razbatand dincolo de fereastra fumurie....

Celice
It's in the way you hurt me

Wrap yourself around me

Celice
You sharpen all my senses
I know you're on my side

Open up inside
Make me want you
Make me want to…

Gonind pe autostrada pustie in miez de noapte, ganduri salbatice si tulburi ii treceau prin minte. Nu intamplator asculta melodia asta...

Dan i-o dedica de fiecare data cand trecea prin fata casei lor. Tragand cu ochiul la fratele sau timid, fredona mereu primele versuri din melodie in timp ce Bob se inrosea dintr-un sentiment de furie amestecata cu rusine. Ea zambea si trecea mai departe...incercand sa para nepasatoare...
In realitate o intriga Bob...era inteligent, sobru, mandru...nu semana deloc cu ceilalti. La scoala era unul din cei mai buni elevi. Invata bine, avea mereu raspunsul bun si cel mai elocvent discurs. Era rece, cumpatat, calculat....In pauza statea mereu singur sau in compania unui catel maidanez cu care isi mai impartea ocazional pranzul...Prima data cand a incercat o conversatie cu el...era pe tema unei dezbateri stiintifice pentru un proiect in care erau nevoiti sa lucreze impreuna. Contrar asteptarilor fusese mult mai amabil si deschis cu ea decat cu toti ceilalti colegi. Ii explicase tot...punctul lui de vedere abordarea pe care o considera cea mai buna. Se intalnisera apoi mai multe zile la rand la el acasa sau in biblioteca pentru a se documenta. Impreuna au pus la ca la cap cea mai stralucita lucrare stiintifica sesiunea de comunicari. Au castigat impreuna multe premii si au ajuns chiar pe coperta unui ziar local. De atunci toata lumea ii credea impreuna...inclusiv Dan, fratele mistocar a lui Bob care incepuse sa se ia de el cu fiecare ocazie...
Bob nu-l baga in seama...continua sa fie retras, sa manace singur. Iar ei, continua sa-i acorde atentia necesara, dar nimic mai mult ...
Verva din jurul proiectului incetase, iar Bob se retrasese in cochilia sa ingusta
Celice il mai saluta din cand in cand pe coridor si-i mai cerea cate un sfat ocazional pentru alte proiecte. Mereu serviabil, dar rece si distant, acesta ii raspundea...o lamurea dupa care se indeparta politicos
Dan il lua in continuare peste picior si il acuza in gura mare ca nu e in stare sa-i spuna unei fete ce simte pentru ea...

Dan era unul din cei mai populari baieti din scoala...Amuzant si foarte atragator, avea mereu un fan club de admiratoare care il inconjurau sa-l auda spunand bancuri in pauzele de masa...Era simpatic... si, desi certat cu cartea, reusea sa se faca placut pana si profesorilor ...
Intr-o zi Dan statea afara, in curatea scolii, rezemat de motocicleta. Celice de abia iesise de la cursuri si facea cu mana unor prietene pregatindu-se sa plece spre casa. Dan o aborda si o ruga sa vina cu el sa-i arate ceva... Bob ii privea de pe banca lui solitar si ingandurat. Celice parea uimita..dar dan ii spuse ceva si un zambet discret ii aparu pe buze. Dan stia ca erau priviti...continua insa s-o intretina si s-o faca sa rada. Dupa vreo 10 minute era pe motocicleta sa si o si luasera din loc. Trecand prin fata fratelui sau asezat pe banca, Dan ii arunca un zambet subtil pret de o secunda. Urma o plimbare placuta cu motocicleta...oprira sa prinda un apus superb pe culmea unui deal si acolo Dan scoase din buzunar un teanc de foi impaturite atent si scrise extrem de ingrijit...

De ce oare pot sa simt...numai cand imi esti aproape...
de ce nu ma lasi sa amotortesc
De ce ma trezesti...de ce imi vorbesti

Erau poezii de dragoste dedicate ei...si scrise de BOb...fratele sau...
"Te iubeste...e fascinat de tine de aproape 2 ani de zile. Il chinuie se zbate...dar nu poate sa-ti spuna nimic...Ma termina...nu mai vreau sa-l vad asa...poate poti sa-i spui ceva..sa te apropii tu cumva de el...Stiu ca nu ti-e nici tie indiferent...recunoaste..."
Celice citea si nu-i venea sa creada...Incuviinta tacit din cap la cele spuse de Dan, apoi il ruga sa o duca acasa...
Descoperise in aceeasi zi doua persoane total diferite de cei pe care ii credea ca sunt. Bob- sensibil, pe atat de sensibil pe cat timid si ascuns, dar deloc rece si calculat cum il considera ea iar Dan- un suflet bun si bland care, in spatele fatadei populare, nutrea sentimente si instincte cat mai umane si normale.

Peste 2 saptamani, Celice inca se mai gandea la ce se intamplase. Era in bilbioteca scolii si afara incepuse sa ploua des. La televizor se anuntase furtuna in ziua aceea.

Celice se afla langa geam, icnercam sa parcurga un ultim capitol al unei carti.

Deodata, pret de cateva secunde, un fulger despica un copac din curtea scolii. O ramura sparse brusc geamul bibliotecii exact in dreptul mesei la care citea ea...
... Bob...o imbranci din dreptul geamului si reusi s-o fereasca de ramura care lovi puternic masa de lucru. Celice il privi lung si oarecum nedumerita...nici nu stia cand aparuse... Biblioteca era aproape goala, cativa din studentii rataciti se risipisera si ei rapid. Vazand-o tulburata inca, Bob se oferi s-o conduca acasa. Pe drum furtuna se inteti...Ajunsi in dreptul casei ei, Celice il invita inauntru sa astepte impreuna ploaia sa se opreasca. Era ud leoarca. Ii daduse geaca lui. Ea refuzase asa ca i-o tinuse deasupra capului, tot drumul. Ea nu avea nimic! El tremura si ii era frig...

Il ruga s-o astepte pana se intoarse cu prosop. Parintii ei erau plecati in vacanta. Casa era goala...Erau singuri, spre seara...si ploaia nu mai contenea. Cand ii intinse prosopul, Bob ii atinsa mana si o strafulgera cu o privire tainica...Putea citi toate versurile acelea ascunse pe chipul sau, totul era armonie si totul parea sa aiba sens...Il imbratisa iar senzatia se intensifica...urma prima noapte lipsita de vise din viata ei...

Dimineata, Bob fu anuntat de un vecin ca mama sa suferise un accident in timpul furtunii. Fugi acasa aruncand o ultima privire la chipul angelic care-i luminase noaptea...si-i uscase grijile. Celice dormea prea linistita s-o trezeasca...Pleca...

Celice se trezise si pleca dupa el...aflase de mama lui si ajunse in dreptul casei sale indeajuns de rapid pentru ca Dan s-o puna la curent: Bob isi dusese mama la spital... se accidentase destul de grav...
Celice se aseza sa-l astepte...iar Dan pleca si el la spital in scurt timp!
Pe seara cei doi frati se intoarsera ...Bob o gasi adormita pe un fotoliu. Ii multumi ca venise, dar o linisti ca mama sa era bine. Dan se oferi s-o duca acasa cu motocicleta. Era tarziu si Celice era obosita...Bob ii conduse pana la poarta si asepta ca fratele sau sa porneasca

....cand motocileta o lua din loc, din buzunarul fetei zbura o hartie...era atent impaturita si cu un scris extrem de ingrijit...Era una din poeziile sale pentru ea...Dan era singurul care stia de ele si stia unde sunt. Le descoperise din greala in camera lor si de atunci tot il tachina cu ele. Celice nu avusese cum sa faca rost de ele altfel...Dan era...Dan era cel in jurul careia se aflau bratele ei acum...

A doua zi Celice il cauta pe Bob la scoala...Plecase...plecase din oras... Nimeni din familia sa, nici macar Dan, nu stiau unde ...Disparuse pur si simplu

Trecusera 12 ani de atunci...

O Celice mult mai matura dar emotionata si tulburata il cauta acum...dupa 12 ani... auzise ca lucra in slujba Statului intr-un orasel de provincie si ca i se spunea “Detasatul”...avea o slujba cam ciudata...nici ea nu itelegea prea bine ce facea. Aflase de toate astea acum cateva zile de la Dan cu care reusise sa pastreze legatura. O sunase sa-i spuna de Bob, ca se afla intr-o stare foarte proasta. Isi facea griji pentru el. De cateva zile nu mai vroia sa iasa din casa...si se inchisese in pivnita. Din cand in cand mai auzea cate un zgomot de busituri scurte venind de acolo.

Celice avea un copil – Sara. Sara nu stia nimic de tatal ei. In noaptea asta Celice spera sa afle cateva raspunsuri pentru fata ei...

Incetini masina si coti la drepata, iesind de pe autostrada. Un orasel foarte ordonat si slab luminat se intindea in fata ei... stia adresa bine o invatase pe dinafara. Incepu sa numere casele...opri in dreptul celei de-a 8 de pe partea dreapta...

Mana ii tremura pe o tigara fumata aproape in intregime...afara incepuse sa ploua. Deschise portiera...arunca mucul de tigara afara...apoi il strivi cu tocul discret al unui pantof delicat, inchis la culoare...desi ploaia reusise sa-l stinga cu mult inainte. Deschise larg portiera si iesi afara...Dinspre casa venea o lumina foarte slaba.

Tranti portiera, rasufla adanc. Se indrepta, cu pasi sovaitori...spre usa de la intrare....

sa ne dam "afectati"...

Gratie serviciilor ireprosabile depuse in sluja Indiferentei publice, Detashatul sentimental tocmai ce fusese promovat in functia de inspector peste intreaga provincie. Decise sa sarbatoreasca acasa, in compania tacuta a unei sticle de vin si o friptura gatita in sange, fara sare sau condimente, alaturi de cartofi piure si un pahare de apa plata. Muzica clasica din surdina ii furniza ambianta de care avea nevoie pentru a se putea concentra pe noul plan de eradicare pe care tocmai il punea la punct.
Odata cu promovarea, Detashatul primise si o saptamana de concediu pentru a-si putea prelua cu forte proaspete noua functie, insa acesta se gandea si deja la slujba si isi optimiza planurile de cenzurare, colectare, sanctionare sau eradicare a sentimentelor. Isi facuse o schema pe care o completa cu grija, la masa din curte, pozitionata pe un segment de asfalt din mijlocul gazonului cu mici refugii prin care se putea face legatura cu pragul casei fara a strivi vre-un fir de iarba din gazon. Afara domnea linishtea serii, cartierul motzaia, nimic nu trada liniaritatea decibelilor la a caror ordine contribuise si Detashatul in ziua respectiva. Conspectand concentrat schema pe care tocmai o creionase, Detashatul isi simti gatul uscat. Vinul nu era tocmai bun, ii trezea senzatii ciudate demne de cenzura... asha ca se hotari sa-si faca un cocktail ...non-alcoolic bineintzeles...ca la carte! Asha ca scoase cartea(...cartea de cocktailuri din care putea afla cu exactitate proportia de bauturi din amestec.) !!! Calcula procentual fiecare picatura de lichid dupa cum era precizat, obtinu amestecul ideal si se aseza din nou pe sezlong cu bautura pregatita.
De abia apuca sa soarba un strop ca... de afara, de pe strada se auzi un sunet strident de claxon! Tulburat, Detashatul se cutremura si varsa fara sa-si dea seama paharul de cocktail peste schema la care lucra! Bautura rozalie se intinse rapid peste toata suprafata foii de hartie si distruse complet schema la care acesta trudise din greu.
Dupa ce se dezmetici din socul produs de claxon, primul lucru pe care ii cazura ochii, fura o pereche de bocanci care tocmai ii striveau cu bestialitate gazonul, apropiindu-se de el. Ridicand privirea treptat, observa ca acestia se continuau cu o perche de blugi rupti si murdari si un tricou ponosit, vopsit in diverse culori tipatoare, aproape fosforescente. Privirea Detashatului se opri asupra posesorului acestor haine si accesorii neconventionale. In fata sa, cu un rucsac imens pe umar si un zambet larg pe fata, se afla nimeni altul decat fratele sau vitreg - Afectatul.

Delicvent notoriu, Afectatul fugise in lume cu 5 ani inainte, in cautarea marilor senzatii si emotii total interzise in orashelul in care el si Detashatul copilarisera. Ultima oara cand auzise ceva despre el, Afectatul se gasea undeva compromis intr-o comunitate promiscua, printre oameni care cultivau expresia libera si desfraul sentimentelor, o populatie de nomazi care traiau in rulote la periferiile orasehelor si fugeau din provincie in provincie pentru a evita autoritatile si instiutiile de colectare si cenzura.
Afectatul fusese dintotdeuna cel rasfatzat de parinti si invatzat sa iubeasca si sa se lase iubit, pe cand Detashatul invatse sa se detasheze incet, incet, in absentza mamei sale care murise foarte tanara. Tatal neglijent se recasatorise, aducand in familie acest frate nedorit, mironisit si enervant! Amintirea Afectatului il bantuia mereu pe Detashat pentru ca stia ca e singurul care reushea inca sa-l straneasca...sa-l enerveze..sa-i provoace reactii...De familie se indepartase demult. Dupa ce Afectatul parasise orashul, tatal lor murise si Deatashatul fusese nevoit sa-l duca singur pe ultimul drum, demn, sobru fara a trada macar o urma de regret sau tristete.
In ciuda racelii si dispretului fratelui sau, Afectatul tinea foarte mult la Detashat si incerca sa pastreze legatura sunandu-l sau vizitandu-l de cate ori putea. Nici macar nu-i condamna sau judeca meseria, desi stia foarte bine ca ar fi putut fi sanctionat sau chiar arestat de propriul sau frate. Afectatul era de parare ca toata lumea trebuie sa faca ceea ce vrea si ce ii poate face fericiti. Era un om libertin cu o gandire simpla, in cautarea fericirii si a emotiilor puternice si sincere. Era altruist si de o franchete dezarmanta atat in comportament cat si in vorbe. Atunci cand acest gen de comportament fusese strict interzis in orash, simtise ca e timpul sa isi gaseasca un alt spatiu in care sa se simta mai bine si plecase. Simplu!

Detashatul isi privea acum iritat fratele care afisa un ranjet stupid in timp ce isi trantea cu putere rucascul pe jos strivind inca o parcela zdravana de gazon.
" Vino incoa' frate! Ce ma bucur sa te vad!" spuse Afectatul strangandu-si fratele la piept cu putere. Strivit de imbratisare precum iarba de pe gazon, Detashatul afisa un zambet fals si politicos si se smulse din imbratisare intinzand doar mana formal ...pe care fratele sau o scutura zgomots!
Restul serii decurse la fel de zgomots. Afectatul bantui prin casa imprastiindu-si lucurile peste tot! Ii plasa in mijlocul sufragerierei Deatshatului o veche relicva incasha pe care o primise in una din aventurile sale. Fusese greu de obtinut si se bucura sa i-o poata face cadou fratelui sau, insa Detashatul nu se putea gandi decat la faptul ca acea oribila piesa decorativa ii strica simetria bine calculata a mobilei din sufragerie. Cu prima ocazie, o acoperi subtil cu o vaza de flori.

Afectatul ii povesti intamplari socante din calatoriile sale, in timp ce il puse sa consume un cocktail preparat din cartea "intuitiei" de la care Deatashatul ameti instant. Apoi il puse sa asculte muzici cu influente tribale si dadu volumul la maxim. Vigilentza Detashatului scazu sub influentza alcoolului si, intr-un final, adormi pe un sezlong in mijlocul curtii ravashite de urme de bocanci si cutii goale de bere sau alte gunoaie. Vazand ca fratele sau a adormit Afectatul iesi in orash sa-si revada vechi prieteni convertiti la "nesimtire"...cum ii placea lui sa le spuna celor care au ramas in orasul sau natal si au preferat sa se supuna acestui stil de viata lipsit de sentimente!

Era trecut de miezul noptii, cand Detashatul se trezi abandonat pe sezlong. Se ridica nedumerit si se apuca sa stranga, cu gesturi aproape mecanice, mizeriile de pe jos. Urma sufrageria si toate locurile "afectate" de neglijentza Afectatului. Incerca sa-si mentina calmul, fata sa nu trada mania care i se cuibarea incet incet in suflet. Dupa ce considera ca a reusit sa salveze casa de "influentza nefasta" a fratelui sau, Detashatul stinse luminile si cobora la subsol...

Pe intuneric...doar cu o lumanare plapanda...acesta coboara fantomatic treptele spre subsol...spre o usa bine ferecata...Ii lua 5 minute sa o deschida si inca 5 minute sa o incuie la loc pe dinauntru. Camera pustie se desfasura in fata lui sub lumina enigmatica a lunii. Complet goala, parea ca si cum nu ar fi fost vizitat de ani buni. Un singur lucru rupea monotonia celor patru pereti albi, prafuiti de vreme...Un sac de box. Stingand lumanarea Detashatul se lasa invadat doar de lumina slaba a lunii care patrundea printr-o fereastra minuscula...Invadat de lumina fada si de furia reprimata pentru o existentza care i-a fost negata acesta incepu sa loveasca indarjit sacul de box...O data...de doua ori...de trei ori...fiecare lovitura motivata de un factor agasant..de un ranjet idiot al fratelui sau..de un gest neglijent...de ignorantza completa a celor ce nu stiu sa se ascunda...de nepasarea dureroasa a celor care nu aveau CE sa ascunda...
Sentimentele il navaleau intr-un ritm halucinant...si Detashatul se simtea copleshit...In acea seara trebuia sa isi permita sa fie OM pentru aputea redeveni Detashat...a doua zi...dis- de - dimineatza....

"Aveti vre-un sentiment de declarat?"

O zi din viata Detashatului sentimental...
Detashatul sentimental este un simplu salariat public in slujba indiferentei globale bugetata de forurile supreme. El verifica zilnic nivelul de sentimente al oamenilor, si ia masuri impotriva excesului sau risipei de sentimente astfel incat nivelul investitiilor emotionale zilnice sa ramana constant.
O zi din viata acestuia decurge fara evenimente deosebite. Dimineata, dupa ce isi face toaleta, avand grija ca toate firele de par din barba sa-i fie rase la acelasi nivel, isi aranjeaza freza in oglinda, mananca aceeasi felie de paine prajita cu aceeasi ligurita de gem, bine calculata astfel incat sa nu depaseasca vreodata granitele feliei de paine si sa dea pe dinafara. Se imbraca in uniforma speciala de colector si isi petrece peste umeri geanta bleumarin inchis in care urmeaza sa fie sechestrate sentimentele. Apoi isi curata bicicleta de firicele de praf asezate peste noapte pe ghidon si porneste in misiunea sa zilnica.
Traseul debuteaza la periferie. Prima casa de pe strada prevazuta pe ziua de azi pentru control si perchezitie este a Ionestilor. Acestia sunt de regula foarte calmi si prevazatori, nu fac exces nici de politete macar, de frica sa nu fie confundata cu grija excesiva sau dragoste de semeni, doua infractiuni pedepsite sever de legea penala in vigoare.
Detashatul bate politicos la usa. O femeie intre doua varste, imbracata intr-un combinezon de un turcoaz tipator deschide usa, cu un ultim bigudiu atranandu-i din par.
"Buna ziua! Detashat sentimantal nr 47 sunt! Aveti vre-un sentiment de declarat?"
"Buna ziua! Nu domule Detashat! La noi a fost ok aseara, la Popestii de alaturi...insa ...(spuse femeia aplecandu-se spre detashat si coborand tonul vocii, semn ca nu doreste sa fie auzita)...La Popesti am auzit ca s-a intamplat un lucru teribil. O femeie isi chinuia catelul, lasandu-l nemancat de trei zile, iar Irina Popescu, sotia lui Remus a sarit in ajutorul catelului mustrand-o pe stapana. S-au certat... inca Irina ar fi fost chiar vazuta inrosindu-se la fata... de manie! Va dati seama domnule Detashat???"
"Mda...", murmura Detashatul cu un aer circumspect in timp ce isi scarpina urechea cu bratul de la ochelari si bifeaza totul in regula pe fisa familiei Ionescu.
In dreptul casei femiliei Popescu zaboveste mai mult, constantand cu atentie evolutia faptelor, reconstituind intamplarile serii trecute. Dupa ce asculta marturia atat a stapanei catelului cat si a inculpatei Irinei Popescu, acesta duce mana iar spre carnetelul de fise...si incepe sa bifeze cu repeziciune cel putin vreo 13 infractiuni si contraventii comise de ambele femei...aflate clar in culpa.
"Dupa cum s-a putut constaa la fata locului, Domana Irina ati demonstrat grija si afectiune pentru un animal, precupare pentru sanatatea si alimentatia sa, emotii puternice vis-a-vis de felul in care stapana il trateaza, involburare si manie impotriva lipsei de grija, indiferentei si tolerantei...toate sentimente extrem de grave, care vor fi confiscate si penalizate conform legislatiei in vigoare. Amenda....13 milioane lei!"
Stapana cainelui primeste si ea amenda in valoare de numai 1 500 000 pentru demostarea unei atitudini afecte vis-a-vis de acuzatiile care i-au fost aduse seara precedenta de Irina Popescu.

Ziua Detashatului continua astfel in aceeasi maniera: sanctionarea unor sentimente de loialitate intre doua prietene de liceu care si-au luat apararea reciproc in fata unei acuzatii injuste, sanctionare extrem de violenta a doi batrani care si-au expus sentimentele de afectiune reciproca pe o banca din parcul comunitatii in plina zi, la orele 12 si 30 de minute, sanctionarea prin masuri extram de drastice a unui iubitor de muzica care a indraznit sa-si faca publice sentimentele sale vis-avis de o melodie intr-o sedinta comunala. Pe departe cel mai serios sentiment sanctionat a fost declaratia publica de iubire a unui tanar indragostit de fata unor mari functionari in slujba Indiferentei. Ca urmare a unei scrisori continand cuvinte patimase in care tanarul isi declara iubire cu sinceritate, fata adoratiei sale l-a denuntat parintilor pentru grava incalcare de Indiferenta si expunere sincera de trairi emotionale. Tanarul urmeaza a fi judecat peste doua saptamani si supus raspunderii pentru comiterea acestor incidente extrem de neplacute. Atat de puternice au fost sentimentele acestuia, incat detashatului i-a trebuit o geanta speciala, cu captuseala dubla, pentru a le depozita in siguranta pana la Hala Sentimentala unde au fost adunate si bine pazite, pastrate sub supraveghere, pentru siguranta locuitorilor.
Odata depuse sentimentele in Hala, in cutiutze prevazute cu lacat cu cifru special... ziua de lucru a Detashatului sentimental s-a incheiat. Acesta se indreapta incet spre casa pe bicicleta lasand in urma orasul in perfecta stare de siguranta. Nici urma de sentiment uman nu-si va mai face loc in aceasta seara aici. Totul este complet Indiferent, lipsit de sentimente, invulnerabil, impenetrabil, astfel incat Detashatul se poate lauda cu o zi de munca implinita, dusa la bun sfarsit... si se poate retrage in sezlogul din curtea sa cu iarba tunsa minutios pentru o dupa-amiza de binemeritata odihna.
Insa cel ce vegheaza.... este mereu atent....Detashatul nu se poate abtine sa nu se gandeasca la sentimentele care isi pot face loc in inimile oamenilor, odata ce seara ca invalui orasul in intuneric. Se pregateste de culcare mai devreme decat de obicei pentru ca are sentimentul ca maine va avea, din nou, o zi foooarte lunga....