timp dislocat

Se facuse ora cand de obicei trebuia sa plece.
Ieri a plecat la aceeasi ora . Alaltieri a plecat la aceeasi ora . Azi parca simtea nevoia sa mai stea.
Afara era inca placut, soarele nu apucase sa apuna complet si parca ceva din ea... vroia sa mai stea.
Isi lua ochii de pe cadranul ceasului si ii lasa sa se piarda din nou intre cuvintele cartii pe care o lasase intre timp pe genunchi. In aer plutea amorteala inceputului de seara de vara si cocktailul olfactiv imbatator de tei cu soc.
Un copil se repezi in fuga pe langa banca ei pe o tricicleta...il urmari usor cu privirea, distrata, parca nu mai avea chef sa citeasca...parca avea chef sa urmareasca viata care se petrecea in jurul ei...
Poate parea putin ciudat...o domnisoara ca ea, singura, la ora asta in parc.
In timp ce incerca sa-si forteze privirea inapoi in carte, prinse cu coada ochiului o imagine usor tulburatoare. Un tanar la o banca de peste alee tocmai ii facuse o poza...Adevarat, putea sa fie vorba despre o pasare care tocmai se asezase pe copacul din spatele ei...dar nu...era aproape sigura ca era vorba despre ea. Gestul sau pripit de a intoarce privirea si obiectivul catre copilul cu tricicleta, il tradase si mai tare. Incerca din rasputeri sa se intoarca la lectura, dar gandurile, si asa nestatornice, ii zburau in toate directiile. Cine era tanarul? Fata lui i se parea usor familiara... Oare era ceva la mijloc? Oare poza ii era destinata chiar ei sau degetul ii cazuse intamplator pe declansator in dreptul ei.
Cat se intreba, observa cum tanarul intorcea din nou privirea catre ea, fara sa-si mai acopere fata cu aparatul. Era dragut. Firav dar cu un anumit grad de autoritate. Ridica si ea hoatrata privirea din carte si o intampina pe a lui, demna, ambitioasa...apoi din ce in ce mai sfioasa...apoi amandoi incarcand sa para ocupati cu altceva.
La un moment dat barbatul paru ca-i face unsemn...Observa insa cu dezamagire ca, de fapt, incerca doar sa goneasca o musca din dreptul ochilor.
S-a mai uitat putin la el...dupa care a decis ca e stupid tot ce se intampla. A inchis cartea si a plecat. Fara sa se uite inapoi...

A fost ultima oara cand am vazut-o in parcul acela ...inainte si dupa ora respectiva. Ultima oara cand s-a vazut si ea acolo...cred ca a fost la expozitia mea de fotografie : "Secrete din parc". Cele trei poze cu ea citind, pe aceeasi banca, in aceeasi zi a saptamanii, aproape mereu la aceeasi ora, au stranit multe laude dar si curiozitati...una din ele fiind probabil a unei prietene sau cunostinte care i-a zis sa vina sa le vada.
Si a venit
... din pacate intr-o zi in care eu fusesem contactat de o revista pentru un pictorial pe aceeasi banca care facuse expozitia mea celebra. As fi vrut sa o am alaturi pe banca, sa-i multumesc pentru inspiratia pe care mi-o insuflase sapamani intregi de-a lungul acelui inceput de vara...sau macar s-o mai prind la expozitie, in seara aceea, cand aveam sa ma intorc... dar era tarziu si se facuse ora la care de obicei trebuia sa plece. Si n-a simtit nevoia sa mai stea.