MandarineSlice: morfologia moftologiei

MandarineSlice

Hopefull pessimist...and I am sure the world has not seen enough of me...just as I have definitely not seen enough of it! ;)

Wednesday, June 10, 2009

morfologia moftologiei


E cald...afara...da. Azi e foarte cald afara. Dam drumul al aer conditionat si ne refugiem la serviciu. Cei care nu au asa ceva acasa...zic mersi...dar tot se plang de caldura. Cei care nu se plang de caldura se plang de altceva...de criza...de cuplul de indragostiti care au blocat culoarul unui bazin azi de dimineata, de politistul defazat din intersectia aglomerata, de taxe, de noii euro-parlamentari...de toate si de toti. Ne plangem...nu mai insist pe faptul ca ne plangem prea mult si facem prea putin, pentru ca este evident si dupa ultimele alegeri euro-parlamentare...promovam greselile sau le lasam pur si simplu sa treaca pe langa noi...sau ...cel mult alegem raul cel mai putin rau...traim o existenta usor indobitocita si amortita...si imi pare mie?...dar se fac prea putine lucruri in tara asta de care putem sa fim mandri, cu adevarat mandri (nu vorbesc de carnatul de Craciun care se intinde pana in Ajun sau de "micul gigant" a lu' Oprescu). Inclusiv valorile care se promoveaza despre noi in afara sunt usor indobitocite si fixiste...sa luam exemplul de la Cannes...de doi ani incoace castigam premii importante cu filme despre comunism..despre tragediile comunismului, despre comediile comunismului, despre cum stie romanul sa faca haz de necaz in ciuda tuturor greutatilor. Fantastic! Da am ras si am plans si eu cu ele dar m-am saturat...sincer...
Cand mai terminam si mai ales cand incepeam... Cand si de unde incepeam sa ne schimbam? Cand incetam sa mai traiam din trecut...cand incetam sa mai evadam...cand incepem sa mai candidam...da...noi ...tinerii...care poate am putea face o diferenta in politica si in sistemul legislativ. Stam infipti in economic, ne luam lefe grasane si e usor sa ignoram probabil birocratia si coruptia care ne manaca de sub unghii...e destula mizerie sub unghii...au de unde manca nu? Moftologia in dex...am descoperit ca este de fapt "smecheria"...tertipul...singura metoda eficienta pe care a gasit-o romanul de a supravietui...Mai o smecherie aici, mai o pacaleala acolo, mai i-o tragem unui om cinstit...mai i- o tragem altuia de kkt ca ala oricum e de kkt si n-o sa simta...sau PENTRU CA ASA II TREBUIE!!!! ...Cand se termina toate astea...cand incepem sa fim romani? Mai stim ce inseamna asta oare? Mai putem vedea lumina...din fiecare dintre noi? Mai putem construi ceva...IMPREUNA fara sa ne gandim mereu la folosul personal de pe urma acelui CEVA.
Credeam ca voi scrie un post despre mofturi si cum nu suntem niciodata multumiti...dar morfologia inseamna altceva si mi-am dat seama ca romanii, din pacate, sunt multumiti sa traiasca asa. Totul e ok. Luam premii la Cannes..."refrisham" echipa national ca sa dam golu' la fotbal, avem sportivi buni, luam slujbele cele mai tari in afara tarii...ne uitam la filme cu batai, ne invatam copii sa injure, ne impingem in fata la cozi, ne furam locurile de parcare si chiar si cele de plimbare, ne lasam tara pe mana unor oameni care ne demonstreaza obsesiv ca nu sunt in stare de nimic decat sa paraziteze, ne lasam turismul pe "saua" unei blonde intepate (ca macar daca strainii nu au la ce sa se uite...sa avem noi la ce "a ne" holba) si ne reprezinta in Europa o fatuca plina de "sucesurile" tatalui ei (sunt curioasa in ce tara mai e permis un asemnea nepotism inalt de stat)...suntem cool frate! Ce mai! Cei mai tari!


si inecata in toata admiratia asta profunda care izvoraste zilnic in mine ma intreb ...poate un posibil inceput...De ce nu se face un film despre o Romania alternativa...cum ar fi trebuit sa fie acum...dupa aproape 20 de ani de la ultimul lucru pe care l-am facut de care putem sa fim mandri. Despre ce am putea sa facem, cum am putea sa ne pastram tinerii talentati in tara, cum am putea promova spiritul luptator al tarii acesteia...flacara aia marunta care inca palpaie acolo undeva dar nimeni nu se mai ingrijeste de ea. De ce nu se face un film despre oamenii care inca zambesc acuma in Romania (nu utopii protvistice despre romanii fericiti, ci doar despre cei care mai zambesc), despre hazul pur fara motiv de necaz, despre oamenii simpli de la tara, despre curatenia lor sufleteasca, despre drumurile fara gropi din natura...si de ce nu...despre inorogi, Zburatori, martisoare, sanziene, mosi si feti-frumosi si un ultim Praslea care a mancat marul epocii de aur.

Imi pare rau ca refulez pe un blog pe care nu-l mai prea citeste nimeni, in loc sa ma exprim public de fiecare data cand vad ceva care nu mi se pare in regula. Dar care e solutia...agresivitate? raspunsul cu aceeasi moneda? Ce rezolva?...amplifica un fenomen care ia amploare deja! Autoritatile..reclamatii? ...am cativa prieteni care au reusit in mod surprinzator sa-si fac dreptate pe aceasta cale...au ajus chiar si in tribunale si li s-a dat castig de cauza...cica bunul simt ar functiona chiar si pana cel mai inalt nivel. Sincera sa fiu, nu am incercat aceasta cale pentru ca eu nu m-am documentat indeajuns.. prietenii mei sunt cu legile si contractele in dinti...si nu le scapa nimic. Adevarul e ca putem sa fim informati...accesul la informatie este un mare avantaj de care putina lume se foloseste pe deplin. Putem sa zambim mai mult, putem sa cedam locul din fata daca nu ne grabim...putem sa plecam mai devreme de acasa ca sa nu intarziem, putem sa punem mana de la mana sa acoperim singuri groapa din fata blocului.
De fapt eu stau si vand gogosi despre spiritul de luptator al romanului si despre nivelul general de implicare si despre Praslea-mantuitorul...dar adevarul este ca NU STIU ce este de facut!!! Nimeni nu a putut sa ma acuze vreodata de un simt profund patriotic...insa ma demotiveaza profund sa vad realitatea si mai profund sa fug de ea...Asa ca ma impiedic... I guess...si astept sa faca ea ceva...si tot astept sa mi se intample ceva (
cum spunea OCS in Oda in piata Romana acum ani buni)... sa mi se spuna ceva care sa aiba logica in mintea mea .

Moftologia ne va cuprinde incet dar sigur pe mai toti... mai ales pe cei cei care pot fi treziti din indiferenta sau din bun simt. Pandora mai ai si tu ceva pregatit?


photo courtesy of amy ruppel

Labels: ,

0 Comments:

Post a Comment

<< Home