Cu mainile-n tarana

Ast' sfarsit de saptamna am stat cu mainile in pamant...am respirat aer curat...am reinvatat cuvantul "relaxat" in
...singurul loc unde pot dormi dupa-amiaza sau unde pot sa-mi petrec 4-5 ore exact asa cum vreau...jucandu-ma cu cateii, sadind plante aromatice sau facand cartofi-natur cu patrunjel cules proaspat din gradina. Redescopar aceasta lume care ma acapara complet 3 luni din an pe vremea cand aveam vacanta asa mare. Aici totul e mai simplu, mai senin, mai cu radacini cumva. Aici te simti cuprins in cercul acela magic din care se presupune ca facem cu totii parte...din ciclul acela natural al vietii din care iuresul urban reuseste sa ne disloace usor pe toti intr-un fel sau altul.
Libertatea s-a nascut la tara...libertatea pentru mine este acel loc in care ma simt bine cu mine, asa cum sunt, fara sa mai fac ceva anume sa-mi demonstrez mie sau altora ca mi-e bine... fara averi lumesti...fara grija celor trupesti (precum toale, mancare ieftina la pranz in mijlocul Dorobantilor... apa curata, sanatate greu de pastrat sau gasit pe cale naturala in marea aglomerare urbana). Ma trece gandul sa ma mut candva la tara...dar ma intreb oare cat as putea trai acolo...adica m-as plictisi? As incepe sa vreau mai mult de la viata ...ambitii ...obstacole ..orgolii ...provocari! Oare eu cat e "prinsa" oi fi de urban? Cand anume traiesti si cand anume, prins in pofta prea mare de a te integra...uiti de fapt sa faci asta? Oare societatea si faptul ca faci parte din ea, te duce mai aproape de valori si de ceea ce inseamna sa traiesti cu adevarat?
Fie doar si din cauza conditiilor atmosferice, dar consider ca nimeni din orasul asta nu poate duce un trai curat. Parca la oras ar trebui sa invatam sa ne purtam, dar nu mai avem cu cine...
Ma rog...long story short...unul din putinele lucruri pe care inca le mai apreciez la tara asta este "salbaticia" si primordialitatea de la tara (din mediul rural autentic , nu neaparat cel orientat turistic)...e un fel de proces "back to basics" instant si atat de purificator incat il recomand oricui, oricand... si cat mai profund cufundat in ne-civilizatie posibil.

Iata...si un cantecel potrivit cu aceste randuri...ca atmosfera ;)