morfologia moftologiei

E cald...afara...da. Azi e foarte cald afara. Dam drumul al aer conditionat si ne refugiem la serviciu. Cei care nu au asa ceva acasa...zic mersi...dar tot se plang de caldura. Cei care nu se plang de caldura se plang de altceva...de criza...de cuplul de indragostiti care au blocat culoarul unui bazin azi de dimineata, de politistul defazat din intersectia aglomerata, de taxe, de noii euro-parlamentari...de toate si de toti. Ne plangem...nu mai insist pe faptul ca ne plangem prea mult si facem prea putin, pentru ca este evident si dupa ultimele alegeri euro-parlamentare...promovam greselile sau le lasam pur si simplu sa treaca pe langa noi...sau ...cel mult alegem raul cel mai putin rau...traim o existenta usor indobitocita si amortita...si imi pare mie?...dar se fac prea putine lucruri in tara asta de care putem sa fim mandri, cu adevarat mandri (nu vorbesc de carnatul de Craciun care se intinde pana in Ajun sau de "micul gigant" a lu' Oprescu). Inclusiv valorile care se promoveaza despre noi in afara sunt usor indobitocite si fixiste...sa luam exemplul de la Cannes...de doi ani incoace castigam premii importante cu filme despre comunism..despre tragediile comunismului, despre comediile comunismului, despre cum stie romanul sa faca haz de necaz in ciuda tuturor greutatilor. Fantastic! Da am ras si am plans si eu cu ele dar m-am saturat...sincer...
Cand mai terminam si mai ales cand incepeam... Cand si de unde incepeam sa ne schimbam? Cand incetam sa mai traiam din trecut...cand incetam sa mai evadam...cand incepem sa mai candidam...da...noi ...tinerii...care poate am putea face o diferenta in politica si in sistemul legislativ. Stam infipti in economic, ne luam lefe grasane si e usor sa ignoram probabil birocratia si coruptia care ne manaca de sub unghii...e destula mizerie sub unghii...au de unde manca nu? Moftologia in dex...am descoperit ca este de fapt "smecheria"...tertipul...singura metoda eficienta pe care a gasit-o romanul de a supravietui...Mai o smecherie aici, mai o pacaleala acolo, mai i-o tragem unui om cinstit...mai i- o tragem altuia de kkt ca ala oricum e de kkt si n-o sa simta...sau PENTRU CA ASA II TREBUIE!!!! ...Cand se termina toate astea...cand incepem sa fim romani? Mai stim ce inseamna asta oare? Mai putem vedea lumina...din fiecare dintre noi? Mai putem construi ceva...IMPREUNA fara sa ne gandim mereu la folosul personal de pe urma acelui CEVA.
Credeam ca voi scrie un post despre mofturi si cum nu suntem niciodata multumiti...dar morfologia inseamna altceva si mi-am dat seama ca romanii, din pacate, sunt multumiti sa traiasca asa. Totul e ok. Luam premii la Cannes..."refrisham" echipa national ca sa dam golu' la fotbal, avem sportivi buni, luam slujbele cele mai tari in afara tarii...ne uitam la filme cu batai, ne invatam copii sa injure, ne impingem in fata la cozi, ne furam locurile de parcare si chiar si cele de plimbare, ne lasam tara pe mana unor oameni care ne demonstreaza obsesiv ca nu sunt in stare de nimic decat sa paraziteze, ne lasam turismul pe "saua" unei blonde intepate (ca macar daca strainii nu au la ce sa se uite...sa avem noi la ce "a ne" holba) si ne reprezinta in Europa o fatuca plina de "sucesurile" tatalui ei (sunt curioasa in ce tara mai e permis un asemnea nepotism inalt de stat)...suntem cool frate! Ce mai! Cei mai tari!

si inecata in toata admiratia asta profunda care izvoraste zilnic in mine ma intreb ...poate un posibil inceput...De ce nu se face un film despre o Romania alternativa...cum ar fi trebuit sa fie acum...dupa aproape 20 de ani de la ultimul lucru pe care l-am facut de care putem sa fim mandri. Despre ce am putea sa facem, cum am putea sa ne pastram tinerii talentati in tara, cum am putea promova spiritul luptator al tarii acesteia...flacara aia marunta care inca palpaie acolo undeva dar nimeni nu se mai ingrijeste de ea. De ce nu se face un film despre oamenii care inca zambesc acuma in Romania (nu utopii protvistice despre romanii fericiti, ci doar despre cei care mai zambesc), despre hazul pur fara motiv de necaz, despre oamenii simpli de la tara, despre curatenia lor sufleteasca, despre drumurile fara gropi din natura...si de ce nu...despre inorogi, Zburatori, martisoare, sanziene, mosi si feti-frumosi si un ultim Praslea care a mancat marul epocii de aur.

Imi pare rau ca refulez pe un blog pe care nu-l mai prea citeste nimeni, in loc sa ma exprim public de fiecare data cand vad ceva care nu mi se pare in regula. Dar care e solutia...agresivitate? raspunsul cu aceeasi moneda? Ce rezolva?...amplifica un fenomen care ia amploare deja! Autoritatile..reclamatii? ...am cativa prieteni care au reusit in mod surprinzator sa-si fac dreptate pe aceasta cale...au ajus chiar si in tribunale si li s-a dat castig de cauza...cica bunul simt ar functiona chiar si pana cel mai inalt nivel. Sincera sa fiu, nu am incercat aceasta cale pentru ca eu nu m-am documentat indeajuns.. prietenii mei sunt cu legile si contractele in dinti...si nu le scapa nimic. Adevarul e ca putem sa fim informati...accesul la informatie este un mare avantaj de care putina lume se foloseste pe deplin. Putem sa zambim mai mult, putem sa cedam locul din fata daca nu ne grabim...putem sa plecam mai devreme de acasa ca sa nu intarziem, putem sa punem mana de la mana sa acoperim singuri groapa din fata blocului.
De fapt eu stau si vand gogosi despre spiritul de luptator al romanului si despre nivelul general de implicare si despre Praslea-mantuitorul...dar adevarul este ca NU STIU ce este de facut!!! Nimeni nu a putut sa ma acuze vreodata de un simt profund patriotic...insa ma demotiveaza profund sa vad realitatea si mai profund sa fug de ea...Asa ca ma impiedic... I guess...si astept sa faca ea ceva...si tot astept sa mi se intample ceva (cum spunea OCS in Oda in piata Romana acum ani buni)... sa mi se spuna ceva care sa aiba logica in mintea mea .

Moftologia ne va cuprinde incet dar sigur pe mai toti... mai ales pe cei cei care pot fi treziti din indiferenta sau din bun simt. Pandora mai ai si tu ceva pregatit?

photo courtesy of amy ruppel

moving in circles

Cred ca cel mai infricosator aspect al maturizarii este momentul in care realizezi ca ti-ai atins o limita. Ca persoana destul de analitica si introspectiva, incerc mereu sa evoluez, sa ma autodepasesc. Cel mai mult lucrez la defecte...pentru ca sunt mari si pentru ca am pierdut multe persoane dragi din viata mea din cauza lor...Insa stau uneori sa ma gandesc ca poate pierd prea mult timp cu asta. La fel de bine as putea sa incep sa ma accept asa cum sunt si sa traiesc viata mai imapacata cu mine ...sa-mi focalizez atentia catre alte aspecte...externe... pe care poate as putea sa le imbunatatesc. E ciudat, dar cred ca multa lume nici nu realizeaza cand si-a atins o limita...pentru ca se misca in virtutea inertiei prin viata de la o etapa la alta, repetand mereu acealeasi greseli. Nu e de ajuns sa treaca timpul...e important sa inveti ceva din tot ce ai facut bine sau prost. Asta incerc si eu...deseori esuez...si simt ca o iau de la capat, de la inceput...ciclic cum se desafasoara viata noastra.
Si totusi..."cercul nostru stramt" se poate largi....Cred ca doar asta putem face...sa nu incercam sa rupem firul, sa-i schimbam cursul, sa-l facem linear...sa nu se mai roteasca, ci doar sa reusim sa inglobam cat mai mult in conturul delimitat de el. Uneori parca e mai frumos sa te bucuri de ce ai reusit sa cuprinzi in interiorul cercului tau, decat sa te tot chinui sa-i modifici forma.
Daca inca nu v-a plictisit acest text ...iata inca unul in care "maestrul "a reusit sa puna cuvintele mult mai frumos si mai bine decat mine...cu acelasi sens insa (as vrea eu sa cred).

re-conected to my zone!

Astazi zbor ...deasupra unui oras gri si incetosat
Ma ridic deasupra cozilor care nu stiu sa se formeze si a italienlior aroganti
care-mi taie calea si imi spun ca-mi vor plati ei consumatia

culmea e... ca nu vad o tara a lumii a treia de aici de sus

De sus, orasul asta arata bine
usor trist...dar nu da semne de primitivism

Trebuie sa te apropii...sa mirosi sudoarea acestui oras de la cativa centimetri, ca sa-l cunosti cu adevarat
Mirosul tesuturilor stradale iti poate spune multe despre natura umana a unui oras

astazi am intalnire cu cineva in orasul Zen
...sper sa nu ma calce o masina ca sa ajung si mai repede acolo ;)

astazi scrumez peste cetatea lu' Bucur
de la inaltimea indrazneata
a unei cladiri cu 3 etaje
in care se pare ca in sfarsit mi-am gasit linistea

Nu, nu e vorba de vre-un spital pentru alienati mentali
cel putin nu de aici...de unde privesc eu
E vorba de un loc despre care am intuit eu ceva

Imi pusesem intuitia in garaj, la ruginit...
dar se pare ca nu trebuia decat s-o sterg de parf

Azi orasul asta trist ma inveseleste
Pentru prima oara pot zambi in mine
...fara sa fie nevoie sa arat zambetul meu cuiva

E de ajuns ca sunt in Bucuresti...azi asa...

Ma conectasem prea mult la realitatea exterioara si ma cuprinsese scarba
Imi dau seama acum ca lumea mea interioara e mai frumoasa decat cea din vecinatatea exterioara
...si numai pornind din interior pot schimba ceva


Maine ii dau cu initiativa
Azi ii dau doar cu gura !

Scuzati intreruperea.

what are the odds?

...of your love hitting me right in my right eye?

Uneori ma gandesc ca am o existenta plina, o viata incarcata de coincidente ciudate, de intersectari aiurea, de noroc chior sau vegheat ingeri pazitori. I just can't figure out my luck!!!
Norocul e o chestie foarte complexa....si depinde deseori de perspectiva din care-l privesti. Nu poti spune mereu ca AI avut sau NU ai avut deloc noroc. Poate norocul pe care nu l-ai avut e cel mai mare noroc pe care puteai sa-l ai.

Sambata am cumparat o biblioteca de la Ikea si...respectand politica acestei firme (care ne vrea pe toti ingineri-constructori), prietenul meu s-a apucat s-o asambleze cu ajutorul unor rude dragi (carora le multumesc din nou pe aceasta cale). Rudele dragi beneficiasera deja de experienta asamblarii si de cea a manipularii bormasinei...prietenul meu nu prea. Pentru a scurta povestea...m-am ales cu o aschie in ochi. Intr-o fractiune de secunda...ceva de origine necunoscuta - pe care eu prefer s-o numesc generic "aschie"- a strabatut cei 2 metri si ceva aflati intre mine si bormasina din mana prietenului meu, s-a subtilizat pe sub ochelarii cu rame destul de groase si lentile aidoma si mi-a intrat sub pleoapa ochiului drept.
Luni dimineata - camera de garda la spitalul de oftalmologie din Lahovari...o doctorita draguta mi-a zambit si mi-a zis ca am doar o zagrietura superficiala. Ce noroc!
De atunci sunt vesela...incerc sa ignor durerea ocazionala de picior cauzata de o fractura de anul trecut (si atunci am descoperit efectul caderii mele pe scarile firmei foarte tarziu pentru ca nu se manifestase niciun fel de durere_...sa fie iar vorba de noroc?!). Ignor de asemenea stomacul care nu se comporta deloc cuviincios sau o durere ocazionala legata de o raceala...sper. Am ochi...si chiar pe amandoi...am maini, picioare, un cap care ma ajuta sa-mi castig salariul, memorie, miros, auz (chair fine zic unii), organe interne intregi...am reflexe rapide si...am timp sa invat cum sa-mi manipulez norocul...deocamdata functioneaza destul de ok!
Si sa mai zic ca nu am week-enduri palpitante!

cum privim...inainte sau inapoi?

Si mai trecu un an?....Intrebarea simpla este...ca sa-l evaluam privim inainte?...ca sa-l uitam privim inapoi? ...cred ca e putin invers...cred ca putem chiar sa inchidem ochi...si asa..incepem sa imbatranim... De la o varsta...nu mai crestem...ci "ne maturizam"...ca sa coafam mai frumos in cuvinte faptul ca de fapt imbatranim... He he A fost un an f luuuuuung si plin...Nu credeam ca exista viata in Romania..dar iata ca a existat si inca din plin...am trait multe lucruri de care m-as fi lipsit bucuroasa dar in acelasi timp sunt bucuroasa ca le-am trait. Ce mai!... to make a long story short...privesc inainte...am numai inainte de privit. Anul acesta il simt cald si bun cu mine...cu multe zile pe plaja si multe zile mangaiate de briza marii si blandetea inspiratiei venite la timp.
Daca esti mereu in urma...respira adanc si lasa viata sa te ajunga... E un ciclu repetitiv...la un moment dat ai sa te prinzi sau o sa se prinda ea de tine ;)
Here's to "sa ne fie mai bine"! Nu! Anul asta inca nu candidez la nici o functie de stat... mai incerc faza asta cu munca...poate imi iese...cine stie...

break on through to my bitchy side!!!

Exista in Romania raritati si exceptii. In domeniul in care lucrez eu imi pare uneori ca numai raritati si exceptii exista. Dar inca nu mi-am dat seama bine daca bunul simt ma include sau ma exclude automat din aceasta categorie. Depinde cum privesti lucrurile.

Din vocabularul meu fac parte multe cuvinte...dar ...in mod straniu...prefer sa le folosesc pe cele de genul "ok", "bine", "vedem cum facem","poti sa faci si asa", " parearea mea este ca...". In timp ce multa lume cu care am onoarea sa lucrez prefera cuvinte mai tari de genul "nu", "asa nu fac", "asta nu-mi place", "asta nu!", "iti zic eu ca asa e mai bine!"

Nu inteleg de ce, intr-un domeniu atat de subiectiv, unele persoane nu au loc in capul lor creativ loc decat pentru o singura parere, o singura perspectiva, uneori chiar o singura culoare...

Nu ne aflam intr-o lumea a binelui si a raului, nu suntem in vestul salbatic cu pistolari razbunatori si raufacatori si seriful atotbun si stiutor. Nici macar in alb si negru nu lucram foarte des...Atunci de ce atata incapatanare sa existe un singur fel de a face lucrurile, o singura varianta, opinia unui singur om. De ce, daca ne adresam deseori unor mase largi de populatie, ...de ce nu strangem si din masa noastra mica de opinii si perspective diferite ceva ce place tuturor?

Sunt un copy idealist si naiv...stiu! Dar sunt copy de 3 ani si mai bine de zile...si cred ca e timpul sa-mi asum statutul. Daca in lumea lor nu exista decat o singura opinie... in lumea mea exista mai multe! Eu fac loc pentru tot ce e al lor....totul pana la intoleranta si nesimtire... atunci cand incep sa detectez aroma unor astfel de idei si capul meu incepe sa devina oarecum ingust. Am incercat calea umila si politicoasa, dar se pare ca nu e o lume care sa fie receptiva la astfel de mesaje.
Ne aflam intr-o mare arena cu animale salbatice care trebuie imblanzite prin cuvinte si felul in care stii sa te impui. Eram de parere mai demult, ca lumea poate fi imblanzita prin magnitudinea si maretia unei idei. Dar nu e adevarat! Totul sta in prezentare...in felul in care iti scoti idee in lume, o faci cunoscuta si felul in care te tii cu dintii de ea si marai amenintator aratandu-ti coltii de fiecare data cand cineva se apropie de ea cu intentii dubioase. Devii atat de protectiv si precaut cu ideea ta incat o tii ca pe o halca de carne in gura si uiti sa-i dai drumul macar pentru a lasa restul lumii sa o priveasca sa inteleaga despre ce o vorba.
E trist ca ne comportam asa, ca ne lasam bantuiti de propriile orgolii si complexe, intr-o lume a diversitatii, care ne ofera atat de mult si atatea satisfactii. Ideile se nasc, mor sau sunt purtate mai departe, dar integritatea este o idee din ce in ce mai expirata. Eu sunt de parere ca integritatea face orice idee sa stea in picioare, din toate unghiurile din care e privita.
Haideti sa incercam...ca un prim exerciu....Nici eu nu comunic bine ...nici voi nu stiti sa ascultati corect...
Un pas...nu e mult...Scoate-ti macar un dop din ureche si asculta ideea mea spusa cu juma' de gura...Pana ni se vor deschide toate orificiile corespunzatore pentru receptie...mai e...dar sa facem un prim pas...vrei? Eu nu-mi arat coltii...si tu nu-ti arati bata...ce ar fi?
Tu cum vezi lumea?
Vinovata pana isi demostreaza inocenta sau inocenta pana calca stramb. Abia astepti sa calce putin stramb..huh? Sa ti se confirme teoria!