moving in circles

Cred ca cel mai infricosator aspect al maturizarii este momentul in care realizezi ca ti-ai atins o limita. Ca persoana destul de analitica si introspectiva, incerc mereu sa evoluez, sa ma autodepasesc. Cel mai mult lucrez la defecte...pentru ca sunt mari si pentru ca am pierdut multe persoane dragi din viata mea din cauza lor...Insa stau uneori sa ma gandesc ca poate pierd prea mult timp cu asta. La fel de bine as putea sa incep sa ma accept asa cum sunt si sa traiesc viata mai imapacata cu mine ...sa-mi focalizez atentia catre alte aspecte...externe... pe care poate as putea sa le imbunatatesc. E ciudat, dar cred ca multa lume nici nu realizeaza cand si-a atins o limita...pentru ca se misca in virtutea inertiei prin viata de la o etapa la alta, repetand mereu acealeasi greseli. Nu e de ajuns sa treaca timpul...e important sa inveti ceva din tot ce ai facut bine sau prost. Asta incerc si eu...deseori esuez...si simt ca o iau de la capat, de la inceput...ciclic cum se desafasoara viata noastra.
Si totusi..."cercul nostru stramt" se poate largi....Cred ca doar asta putem face...sa nu incercam sa rupem firul, sa-i schimbam cursul, sa-l facem linear...sa nu se mai roteasca, ci doar sa reusim sa inglobam cat mai mult in conturul delimitat de el. Uneori parca e mai frumos sa te bucuri de ce ai reusit sa cuprinzi in interiorul cercului tau, decat sa te tot chinui sa-i modifici forma.
Daca inca nu v-a plictisit acest text ...iata inca unul in care "maestrul "a reusit sa puna cuvintele mult mai frumos si mai bine decat mine...cu acelasi sens insa (as vrea eu sa cred).