The spirit that is...Michael!

Nu sunt prea fana a vorbariei sau murdariei mondene...insa nu pot sa nu recunosc ca moarte lui MJ m-a miscat. Intr-adevar parca a murit o data cu el si acea parte a copilariei mele cand ma chinuiam sa dibuiesc moonwalkul sau de ce MJ ii spunea faraoancei "do you remeber that time..on za phone:!?!?!". Ma rog trecand peste micile tehnicalitati care ma tin pe mine treaza noaptea, cred ca acest om era intr-adevar nefericit si cum ar fi putut sa fie fericit intr-o lume ca noastra. A abuzat, nu abuzat copii, a fost sau nu a fost abuzat si el la randul lui...mi se pare ca nu e deloc un mod de pune problema in pragul inmormantarii unui om (adica de ce sa-i mai tinem un proces cand faptul e consumat daca n-am stiut sa-l apreciem cum trebuie cat era in viata)...cert e ca a lasat ceva miraculos in urma...cert e ca a transformat un nume propriu comun si banal intr-un nume de superstar...cert e ca in loc sa prosalvim culturi care masacreaza balene pentru a-si pastra impresionanta lor identitate ancestrala...am putea sa construim noi traditii, noi identitati, noi legaturi adaptate sau menite sa ne pazeasca de felul inc are e construita lumea astazi...pentru ca... let's fucking face it...nimic nu mai e ce a fost sau poate mai bine si mai trist zis e ca...nimic nu mai e din ce a fost!
Dar iata ce se poate naste (sincer, mie imaginile astea mi-au trimis un fior pe sira spinarii):

Poate ca lectia nu e inca invatata, dar in mod sigur incepe macar sa fie predata ;). Iti multumim Michael!