Dave - furtuna din pahar

...si pentru a ramane totusi fidela scopului acestui blog...de jurnal printre altele... trebuia demult sa povestesc de Dave Matthews si cel mai frumos concert de anul acesta...Pentru ca desi mai sunt programata la vreo 2...sunt convinsa ca asta a fost cel mai frumos!!!
E greu sa descriu ce am simtit in cele 3 ore de cantare epuizanta si istovitor de energizanta la concertul Dave Matthews Band din Zenith Halle. Poate la un nivel pur fizic ar fi o treaba sa zic ca eram racita cobza inainte sa ajung si pret de cele 3 ore, mi s-au desfundat toate orificiile :D si m-am simtit minunat. Poate la un nivel pur fan-tastic ar fi oks a zic ca am primit ultimul stick de la Carter tobosarul (al doilea stick in ultimele 6 luni prins la un super-concert, primul fu la The Killers). Poate ca la un nivel emotional ar fi ok sa zic ca am plans pentru ca au ales sa cante si Crush si pentru ca a fost cea mai lunga melodie din playlist cu solo-uri instrumentale interminabil de frumoase si pline de ener- magie. Poate ca la nivel tehnic ar trebui sa zic ca nu am avut ce sa reproshez niciunui instrumentist sau vocii lui Dave - toti au "perfomat" exceptional. Dar poate ca cel mai important aspect e cel pe care nu am cum sa-l descriu... pasiunea... si cat de clar sa vede ca toti oamenii de pe scena din seara aia (20 feb 2010) sunt efectiv indragostiti de ceea ce fac!!! Pasiunea este un lucru fabulos de simtit, observat si trait! Pentru mine a fost mai mult decat un concert...a fost o lectie de viata! Sa ne traiesti cat poti de mult si la fel de frumos de acum incolo Dave pe scena ca si acasa... si la 100 de ani sper sa mai existe macar 100 de oameni cu pasiunea ta!