n-am mai plans niciodata la teatru

...pana acum. Aseara la Oscar si tanti Roz. Nu neaparat pentru ca e piese profund trista si... umoristica poate doar superficial, ci pentru ca este frumoasa. O frumuseate delicata care transpare prin jocula actorilor, decor, lumini si ...mai ales...scenariu...replici. Bravo Bulandra! Iti calac pragul pentru prima oara anul asta si, asa cum m-ai obsinuit, ma faci sa ma simt mandra (printre putinele momente) ca inca locuiesc in Bucuuresti si pot sa ma bucur de munca unor astfel de oameni minunati. Oana Pellea este extraordinara...cred ca personajul Tanti rOZ ESTE PICTAT DUPA SUFLETUL EI ( daca nu ma credeti, va invit sa-i cititi Jurnalul) si poate este cel mai sincer personaj, fata de ea insasi, pe care l-am vazut-o eu jucat de ea la teatru. Marius este Marius...impresionant, efervescent si profund uman, mereu o interpretare aproape cinematografica. Pe celelalte 2 actrite nu le-am mai vazut pana acum dar sunt memorabile, lucru remarcabil cu siguranta, avand in vedere prezenta primelor 2 nume.
Despre piesa nu pot vorbi... e prea devreme, prea adevarat sau poate prea indeparatata de sensul in care se misca lumea in ziua de azi... Cert este ca demna de cuvinte simple si care parca intre timp si-au tocat valoarea: este frumoasa, ca o zi de primavara.
Am trait 10 ani in 2 ore aseara si chiar nu-mi pare rau ca am imbatranit asa repede. :D