Lost in MNAC

Doua mari bucurii am avut si eu uikendu asta si si alea m-au kam deprimat ;(
Lost- sigurul serial la care sunt abonata si o vizita la MNAC...la Happy Sundays!
Sa incep cu ultima...mmm...'netersant....e ceva ce spui atunci cand nu stii ce sa spui! Mishto rau terasa aia, nu exagerat de frig, muzica nu exagerat de monotona...in schimb proiectia...KAFKA frate! ...n-am intzeles nik !!!
Tot felul de figurine-simbol proiectate pe Casa Poporului. Eu si gasca mea de prieteni privind ca la Picasso...
Mi-am dat seama ca o sa fie una din "acele" seri, inca de la intrare, cand un baietzash muuuult mai inalt ca mine si mult mai tanar ne-a intrebat unde vrem sa mergem.
"La etajul 4...pe terasa", am spus cu un aer inocent, parca disculpandu-ma deja pentru o anume inconstienta de care nici nu dadusem dovada.
"Da...dar la ce?", continua el...inca neconvins de raspunsul meu!
"...La proiectie...???" am raspuns eu cu jumatate din jumatatea din vocea pe care avusesm curajul sa o am inainte.
"La Happy Sundays, vrei sa zici"...ma lua el cu un ton care atinsese pragul superior al superioritatii. Tonul lui plin de reprosh, implica ceva de genul "cum se poate sa nu stii ca vei lua parte la un eveniment atat de colosal si unic?!!??"
Am purces spre terasa, unde tineri artisti erau deja in elementul lor, pe saci, in scaune, cu tigarile si conversatia culta in gura! Ma simteam orecum stinghera, dar aerul proaspat si reconfortant al terasei m-a facut sa uit de fumurile din interior. Pe terasa, aerul era oarecum mai respirabil! Muzica aleasa de un Dj inspirat urma acelasi sir intermianbil de beat-uri electronice! Era suportabila desi foarte artificiala...
Simbolurile fugitive care incepusera sa cada pe fatzada casei Poporului m-au instigat instant la comentarii (ironice)...dupa bunul obicei. Cateva fete, cu o dezordine bine calculata in cap si in vestimentatie, au inceput sa ma priveasca iritate peste umar. Prietenii mei se retrasesera deja la o masa mai ferita de vant si vorbeau despre ale lor, ignorand complet evenimentul unic, colosal si complesitor al proiectiilor de pe fatada. Roxana se apropie de mine...si cu un aer usor plictisit imi shopti: "trebuie sa fii usor luat (fumat) sa intelegi ceva"...
M-am uitat in jur si nu mi s-a parut ca vad nici o persoana relativ abordarbila care ar putea sa-mi explice macar jumatate din mesajul acelor imagini. Poate ca nici ei nu stiu ...si dezordinea aranjata din capul lor e doar un mod de a tine lumea departe si de a se feri de intrebari de genul celor pe care le-as fi avut eu de pus.
Era clar ca-mi va trebui ceva timp si vizite frecvente sa ma integrez in lumea lor.
Prietenii mei plictisiti si-au terminat berea si au hotarat sa plecam...
Li se facuse frig...
Cata insensibilitate fata de asa eveniment cultural!! ;)
Pe deasupra si episodul din Lost de a doua zi...a fost tras de par
...sau poate nu l-am intzeles eu?!?!?!