Muzicalitatea Bucurestiului

Fuse...fuse... si se duse...
UN alt uneventful week-end ...Dar placut... asha...all2gether!
Nu pot sa zic ca am facut mare lucru uikendu asta...chiar prelungit asha cum fu el!;)
Cel mai semnificativ lucru este faptul ca mi-am uitat castile de la mp3player la serviciu si m-am vazut nevoita sa diger sunetele orasului fara nici un fel de acoperire. Certuri in troleu, claxoane folosite in exces, debite verbale si injuraturi la apogeu, balada tristului cersetor din troleu...toate condimentate pe alocuri de suieraturile unui vant mult prea puternic si "racoritor" pentru 1 mai.
Cu castile in urechi Bucurestiul este un oras extrem de melodios, cald si foarte, foarte amuzant. Babele din troleu, mereu revoltate ca nu le cedez locul, par perfecta intruchipare a partenerilor din celula Interpol din Evil, tiganii par sa bata ritmul Suie Paparude, oamenii certandu-se pe strada parca se afla intr-un duet SUb presiune tip Freddie-David Bowie ...si cate si mai cate...
Asa...fara o sursa artificiala de muzicalitate, am fost nevoita sa descopar melodiile, slagarele 100% naturale ale Bucurestiului. Incredibil, dar cat se poate de adevarat...acestea exista!!!
Am avut noroc de un troleu aproape gol si strazi pustii samabata si duminca pentru ca toata lumea se hotarase sa NU munceasca in alta parte decat in Bucuresti cu ocazia sarbatorilor. Am trecut pe langa o biserica atat de alba de parca puteam deja sa-i aud clopotele batand in miez de zi. Sunetul imaginar produs de clopote mi-a fost intrerupt de tipetele de bucurie ale unor copii jucandu-se intr-un parc de vis-a-vis. Ras, bucurie, veselie, joaca...sunete, manifestari ale unui Bucuresti zglobiu si pus pe sotii. Am trecut cu tramvaiul pe langa un cuplu asezat langa usa unei vile vechi, la capatul scarilor. Pentru mine a fost o scena imbibata de romantism! Nu se atingeau, doar isi vorbeau de la distanta...dar parca puteam EU sa le pun vorbe in gura, parca puteam sa reconstitui toata conversatia lor. Cladirea din spatele lor era frumos decorata in stil baroc de motive sculptate in piatra si invechita de vant si ploaie. Aflati la inaltime, in capatul acelor scari, cei doi se bucurau de o conversatie privata extrem de interesanta. Nu se auzea nimic, insa puteau fi vazuti de oricine, si oricine isi putea da cu pararea despre continutul discutiei lor. Ce frumos sa-ti expui vizual discutia cu atata naturalete si sa lasi, fara frica, loc atator interpretari!!!
Pe alei, copiii incercau sa prinda fulgii albi de plopi pe care vantul ii imprastia peste tot in jur. Sunetul fulgilor albi de plopi si castani - ceva ce am descoperit cu uimire doar in acea duminica speciala a sunetelor. Orasul, pe seara, fremata in asteptarea ploii, praful se asezase incet peste masini si case, vantul se domolise, seara avea un miros placut de proaspat. Atunci am descoperit sunetului Bucurestiului "in expectativa"- suntelui linistii inainte de furtuna!
Plin de contraste si extreme, Bucurestiul are farmecul lui ascuns si o muzicalitate aparte, trebuie doar sa ciulesti bine urechile si sa stii sa filtrezi...
Am hotarat sa mai incerc macar o data pe saptamana sa-mi mai uit castile la serviciu...