loss for words

Uitasem ca mai sunt capabila si sa tac...
De regula vorbesc foarte mult, aberez dar spun si chestii interesante uneori...cei care ma cunosc cu adevarat ma suporta...si stiu sa decojeasca prisosul de cuvinte pentru a intzelege samburele important de adevar...
Ma rog...ideea e ca vorbesc ca sa nu tac uneori...rareori totusi mi s-a intamplat sa ma blochez verbal si fix in fata unor oameni cu care cred ca as avea foarte multe de vorbit!
Este un sentiment foooarte frustrant. Nu reusesc sa calc o anumita granita invizibla care ar putea sa dezlege firul conversatiei...In schimb...numai noduri...un fapt divers, banal...nod...dupa un nod verbal...urmeaza un nod in gat...dupa care, daca mai ramane ceva pe ceaunul inspiratiei, e doar funingine...deci inca putina conversatie...inca un nod...si ma resemnez in sfarsit cu faptul k's dusa...si k poate o sa mearga mai bine a doua oara. Uneori am impresia ca inteleg mai bine necuvintele...limbajul trupului...dar si cuvintele si necuvintele sunt la fel de greu de interpretat ...mai ales cele care de fapt nici nu trebe interpretate (si le analizez prea mult)...cele care le interpretez total aiurea.
Urasc sa nu pot sa ma exprim...ma simt legata...la gura...imi simt corpul privat de o liberate legala...a sa...pe care ar trebui sa o aiba mereu!
Mi sa intamplat doar de 2 ori sa resimt aceasta neputinta foarte intens...si in nici unul din cazuri n-am inteles de ce!
As vrea sa pot sa cunosc oamenii de langa mine prin cuvinte si fapte...pe care eu le declansez ...pe care eu le caut...pe care eu le intzeleg si le interpretez cum trebuie...insa in aceste rare clipe mi-e teama ca nu pot sa fac asta..inghetz...ma tampesc...spun numai prostii...ma transform in copilul ala juvenil si stupid care nu isi mai are nici o justificare la 25 de ani! E un mecanism de auto-aparare..rad ca prosta..ca sa acopar faptul ca ma simt proasta...pentru ca nu pot sa comunic. Ma gandesc ca adoptand atitudinea asta copilareasca, ma va proteja cumva!
E ciudat...dar cred ca totusi comunicarea ar trebui sa se faca in primul rand din suflet...cand nu simt sufletul deschis al unui om...il inchid si eu pe al meu...si refuz sa mai simt ceva real..de aici..interpretari...aiurea!
Kam atat 4 2nite...ca simt ca ma parasesc cuvintele...