Blogul frustarii

Pentru ca m-am nascut ca sa respir...
Pentru ca respir ca sa traiesc...
Pentru ca traiesc ca sa cresc...
Pentru ca sunt atatea de invatzat...
Pentru ca urasc sa fiu ignorata...
Pentru ca detest sa fiu inutila...
Pentru ca mama m-a invatat sa nu ma laud, dar viata m-a invatat sa nu ma subestimez...
Pentru ca ipocrizia si lipsa de respect imi strica tenul...
Pentru ca mintile inguste imi provoaca dureri de cap...
Pentru ca as vrea sa simt ca am valoare ca sa pot sa continui sa traiesc...
Pentru ca imi place ca cineva sa schimbe subiectul DUPA ce l-a terminat pe cel despre care discutam...
Pentru ca vreau sa faca prea mult...si nu prea multe...
Pentru ca nu stiu cand sa spun STOP...
Pentru ca uneori ma simt singurul om colorat intr-un film alb-negru...
Pentru ca uneori ma simt sigurul om necolorat, intr-un film alb-negru, culorat artificial...
Pentru ca ma angajez sa schimb prea multe in prea putin timp...
Pentru ca nu schimb nimic la propria persoana...
Pentru ca eu imi vars frustrarile pe acest blog iar altii si le varsa pe mine...
Pentru ca am o colega care sufera de lipsa de laude iar eu sufar de reproshuri imaginate...
Pentru ca ma simt cu musca pe caciula...iar eu nu port caciula...
Pentru ca ma aflu unde nu trebuie la momentul potrivit...
Pentru ca ma aflu unde trabuie la momentul nepotrivit...
Pentru ca spun tampenii unor oameni destepti...
pentru ca spun chestii inteligente unor tampiti...
pentru ca lumea continua sa se invarte in jurul axei sale....chiar si atunci cand eu am frustrari...
Pentru ca...uite D'AIA!!!
Raspuns tuturor celor care se intrebau "DE CE?"