Cam n-a fost...

Daca tot cantam in trio despre revolutie, sa aruncam o privire mai statica si mai putin plastica de data aceasta si asupra celui de-al doilea al trilogiei si anume "A fost sau n-a fost!". Urmeaza si "Hartia va fi albastra" al lui Munteanu si sunt curioasa daca exista si un"forth from the trilogy " :)
Revenind...
Cum spuneam, mai static si mai putin plastic, insa dupa principiu - " a picture is worth more than a 1000 words", acest al doilea film despre revolutie se plaseaza in mod incredibil la 16 ani dupa ce (ne)fericitul eveniment a avut loc. Pentru mine aceasta constatare a fost una de tip SHOC deoarece am intrat putin distrata si neatenta in sala de cinema si chiar si dupa primele 15 minute eram ferm convinsa ca ne aflam inca in perioada comunista. Indici la tot pasul...de genul blocurilor gri, micului dejun modest- paine sleita cu gem, Craciunul confundat cu postul Pastelui din motive de saracie, haine, sali de clasa, regim de plata a salariilor...etc. Singurul lucru care ma stanjenea oarecum a fost faptul ca exista un individ care detinea un post de televiziune si nu era directorul TVR ci un oarecare vasluian...despre care am aflat ulterior ca exista cu adevarat si "profeseaza" inca in Vaslui.
Asadar un preambul din imagini, bine construit, care scapa cateva mici detalii ici colo de localizare temporala si spatiala in raport cu revolutia, momentul si locul izbucnirii ei. Toate acesta vor fi lamurite pe deplin insa in cea de-a doua partea a filmului in care personajul-vedeta, despre care am amintit mai devreme, ne face prezentarile si ne introduce in timp, in cadrul unui "super" tolc shou televizat cu tema "a fost sau n-a fost revolutie, la noi in oras?". Tema show-ului este de fapt si tema filmului care reda cu un usturator simt al realitatii povestea unui oras de provincie din estul tarii in incearcarea de a descoperi in ce masura a fost afectat acesta de revolutie. Raspunsul parca ni se da inca de la inceputul filmului prin imaginile surprinse si dialogul tipic, insa, pe de parte, cea mai savuroasa si relevanta parte a filmului este talc shou-ul televizat in care "Teodor Corban, Ion Sapdaru si Mircea Andreescu - interpretandu-i pe moderator si pe cei doi invitati - tin aproape tot filmul pe umeri in ramele emisiunii TV, dar si, largind, in cele ale mentalitatii romanesti de azi. Filmul e veridic pana la ultima spranceana ridicata si pana la ultima virgula."(Iulia Blaga- Romania Libera).
Dialogul dintre cei trei este concentrat initial mai mult pe prezentator (falsa si scorojita imagine a unei persoane publice) si profesorul (ratat, betiv si incarcat de datorii care se incaptaneaza totusi sa nu fie declarat si mincinos, sustinand cu dramul de mandrie pe care-l mai poseda ca A FOST prezent la revolutie). Tensiunea care se creaza intre invitat si telespectatori (mai ales cei care intra in direct la telefon) este deseori intrerupta de gag-urile, gafele si grimasele, mimica delicioasa a batranului nea' Piscoci. Sincer, dar intelept totusi cand este lasat sa vorbeasca, acesta reprezinta partea "mai putin revolutionara" a revolutiei, face parte din cei care au acceptat dintotdeuna mai tacuti realitatea faptelor si poate chiar dintre cei care au intzeles-o cel mai bine (vezi teoria felinarelor explicata de batran - cea mai plastica si filozofica metaofa a filmului). Profesorul este practic singurul care sustine cauza revolutiei din Vaslui, singurul care se incapataneaza sa scoata orasul drept revolutionar prin faptul ca el atesta prezenta oamenilor in piata inca dinainte parasirii cladirii CC-ului de Ceausescu (la ora 12 si 8 minute). Singurul care nu-l contrazice si face oarecum loc si teoriei acestuia, este tot Piscoci, detinator unei intelepciuni si tolerante admirabile si bine justificata. Prezentatorul este doar o marioneta a intereselor la fel cum, extrapoland, este si rolul mass-mediei in intreagul shou al politicii si realitatii istorice a unei tarii.
In delirul hohtelor de ras pe care ni-i provoaca dialogul celor trei protagonisti...simtim cum ne cuprinde incet incet unda tristetii si a resemnarii in fata realitatii crude, in fata starii de fapt. Revolutia, inger salvator al societatii sub comunism a atins doar in treacat, foarte usor cu aripile ...in zbor... acest oras uitat de lume, si putin au fost "norocosii" care au simtit atingerea lui fina. Restul continua sa traiasca greu, impovarati de griji si necazuri, intr-un oras gri si monoton in care lumina felinarelor raspandeste treptat de la centru spre periferie o lumina prea oarba ca se se faca vazuta! Din pacate aceasta este tristetea multor orase din Romania de care suntem sau nu suntem constienti cu totii!!!