o coasta din rai unsa cu miere

Ma gandeam (citindu-mi cu placere, ca proasta, arhiva) ca "gandva" acest blog tinea si locul unui jurnal (jurnal mai de calatorie asa)...Si ca , desi am mai facut multe calatorii, n-am prea mai scris despre ele. Insa...nu e timpul pierdut! Acu ca dadu frigu' peste noi...ce poate fi mai frumos decat sa te incalzesti cu povesti din ....Santorini (angelica locatie a saptamanii mele de miere).
Asadar sa ne asternem...

Cicladele au bagat frica in mine
Am zburat..noaptea...pe ploaie...deasupra unor limbi de pamant luminate artificial. Nu stiu de ce dar imaginea aceea atat de palpabila a insulelor grecesti m-a inspaimantat. As fi preferat sa-mi fie tot hubloul acoperit de covorul alb al norilor. Realitatea unui infint apos si a catorva corpuri de pamant aruncate pe ici colo, m-a zdruncinat si m-a facut sa-mi fie realmente frica sa zbor cu avionul...pentru prima ora in viata mea.

Mai mult de 50 de trepte Dar am ajuns cu bine...in aeroport. Am gasit un sofer de microbuz care s-a oferit sa ne duca pana la hotel...dar omu n-a putut sa-si duca treaba pana la capat si nici noi nu stiam... Sa ma explic...de la un anumit punct incolo, in Oia, orasul din Santorini unde am locuit o saptamana nu mai exista sosele, ci doar scari...de-a lungul si de-a latul, de-a susul si de-a josul stancii pe care acest oras este plasat. Deci soferul n-a putut sa ne duca decat pana la inceputul treptelor...de acolo, ca sa ajungem la hotel, ne-a preluat altcineva. Era vreo 11 noaptea si am simtit ca am patruns intr-un labirint. Omu cu bagajele noastre o luase mult inainte si de abia apucam sa tinem pasul. Multe din trepte erau abrupte si nu era foarte multa lumina prin preajma. Cand in sfarsit am ajuns, am tras aer in piept si am indraznit sa ma uit in jur! Era atat de liniste; doar ici colo, palcurile de lumini dezvaluiau case amortite, desfasurate pe verticala, cu mici camarute sapate direct in stanca. Mi-am dat seama ca practic urma sa locuim intr-o pestera...frumos varuita in alb si in nuanta aceea de albastru patrunzator (cam de Voronet asa). In dormitor aveam sapata o firida unde era loc pentru haine, apoi alta cavitate pentru baie si "livingul" unde statea o masuta, o canapea (tot albastra) si o mica kitchineta. Intr-un cuvant...era perfect!!!

Cazati in pestera (being batman is fun!)
A doua zi ...m-am trezit dis de dimineata chitita sa vad orasul la lumina zilei...si mi-am dat seama ca asa as vrea sa arate raiul...cu conditia sa fiu inger si sa stiu sa zbor (scarile alea pot sa devina extenuante de la o varsta incolo ). Un oras suspendat, incremenit in stanca, vopsit anual sa arate nou-nout, desi fiecare pietricica din el dateaza probabil dintr-o alta era geologica. Ceea ce se desfasura in fata mea era putin spus...spectaculos: o mare linistita, de un albastru al carei profunzime n-as fi putut sa mi-o imaginez vreodata si toata aceasta puzderie de casute presarata peste tot, de la culme pana la portul stancos plin de taverne pescaresti. De fapt hotel era un nume generic dat casutelor de aceeasi culoare adunate mai strans una langa alta.

O insula cu temperament vulcanic
Prima zi a fost una de plimbari pe scari, mai sus si mai jos, prin magazinele cochete si foarte ingenioase. Mi-am clatit ochii cu tot felul de bijuterii traznite...precum o pereche de cercei formata dintr-un cercel cu o pisica mobila...care se misca din toate incheiturile si celalalt cu un peste (faptul ca erau 50 de euro il consideram doar un mic detaliu - we were just window shopping and I really want this to be a good review ;)
Santorini compune o latura a caldarii - "caldeira" dupa cum este numit bazinul de apa care s-a format in urma eruptiei unui vulcan. Vulcanul s-a prabusit sub apa, formand un lighean de apa foooarte adanc (800 m) deasupra ramanand doar poalele sale..respectiv Santorini si inca o insula, doua. Am vizitat insula vecina care contine 3 cratere din fosti vulcani si unul inca activ - George (care se tine de nazbatii si scoate sulf pe nari, incercand s-o impresioneze pe 'cratera Daphne' care, ultima oara cand a stranutat, a stropit orasul Oia cu un ditai tsunami). Peste 4-5 ani unul din acestia copii razvratiti se va supara iar. Ca asa e cu raiul...e greu sa ajungi acolo si nici acolo nu pare sa fie nimic prea sigur ;)

Plaja, colorata, maine e gata
Plajele din Santorini sunt de toate culorile, albe, mai ales negre dar si rosii...sunt stancoase si apa este foarte adanca inca de la mal. Practic plaje cu nisip fin sunt doar doua trei. Restul sunt toate pline de pietre sau de stanci, culoarea lor provenind din culoarea rocilor din partea locului (culoarea rocilor fiind data de gradul de racire - mai rosii daca le-a luat apa rapid, mai negre daca le-a acoperit cenusa). Printre atractiile santorinice pentru mine au fost si animalele...pisici la tot pasul - familia de pisici a hotelului (si mari si mici) si o familie de caini intalnita pe plaja care ne-a facut sederea acolo delicioasa ;)

Alte mari detalii Apusul...faimosul apus de Oia...soarele coboara in mare exact ca un mugur de lava infierbantata care se stinge in apa...e frumos..e liniste...e un moment in care ori te vei tulbura daca nu esti impacat cu tine insuti ori vei uita de tine si de toti ... Ar mai fi multe de spus dar nu mai am nici timp, nici spatiu..las imaginile sa vorbeasca de la sine si va sfatuiesc doar sa va luati bilet de avion din timp (pentru ca sunt cam scumpe) si sa cautati pe cat posibil sa vizitati Oia si sa locuiti intr-o casa traditionala (de lilieci) de acolo...sa incercati scuba diving pana la vestigii si vaporul scufundat sau chiar pana in apropierea unui vulcan activ din zona... (daca nu, just a bit of snorkelling will do).
That's it...Just watch your steps...don't trip on your trip to Heaven!