punct si de la capat

Azi de dimineata semnul intrebarii s-a trezit putin ciufulit. Punctul sau deviase putin si nu mai statea chiar la coada curbei. In plus parca facuse si putina burta si bucla sa perfecta care-i puncta pectoralii, cand statea intors cu spatele la propozitie, se mutase mai jos...spre fund. Se vede ca treaba ca nu mai il folosise nimeni demult, isi pierduse antrenamentul si se cam lenevise. Ii era dor de colaborarile sale cu semnul exclamarii. Semnul exclamarii era un tip atat de palpitant. Svelt, suplu, respectuos in comportament si elegant in prezentare iar punctul sau era mereu perfect pozitionat in dreptul liniei. Ce n-ar fi dat sa asculte acum o propozitie plina de actiune sau de sfaturi categorice la care pusese capat colegul sau. Auzise ca, mai nou, colegul sau era extrem de popular. Se pare ca toti il foloseau la sfasitul propozitiilor care inainte erau menit drept rugaminti sau afirmatii nesigure. Acum rugamintile luasera brusc forma de cereri categorice sau chiar porunci si afirmatiile sovaielnice nu mai existau deoarece toti pareu mult mai siguri pe ei. Nici macar ora nu se mai intreba ...toata lumea avand ceas la calculator sau la mana! Toti stiau de toate si se pare ca toata lumea uitase de semnul intrebarii.
Scartaind din toate incheiturile sale curbate, semnul intrebarii se urni din coltul prafuit de caiet dictando si decise ca totusi rolul sau e inca important si ca vrea sa si-l ia din nou in serios. El considera ca e politicos sa intrebi inainte sa te asezi pe un loc gol de langa cineva intr-un mijloc de transport. El era de scoala veche, considera ca e frumos sa ceri isntructiuni sau sa soliciti politicos lamuriri de fiecare data cand ti se explica ceva, chiar daca numai pentru a arata faptul ca urmaresti cu interes firul povestirii. Ii lipseau chiar si intrebarile simple...precum: "De unde vine ploaia?" sau " Cum se face tocanita de fasole?" ....sa nu mai vorbim de faptul ca mai nou toata lumea parea sa stie raspunsul la eterna intrebare "Care este sensul vietii?". Sau ma rog, daca nu stiau raspunsul parca nici nu se mai oboseau sa-l gaseasca, renuntand la viata cu totul.
Era trist ce se intampla si semnul intrebarii sa hotari sa-i puna punct.
Statu el si gandi problema si singurul punct de pornire care i sa paru inspirat fu...un copil!!! Da, copiii erau cheia! Imposibil ca acestia sa nu fie inca buimaciti sau curiosi. Inainte copiii erau cei care il foloseau cel mai des, erau favoritii lui. Va apela si acum la calitatile caracteristice acestei varste. Cu cat mai mici cu atat mai bine...daca n-au avut timp sa cunoasca prea mult din lumea asta atotcunoscatoare, poate li se vor naste intrebari la care vor vrea raspunsuri... Acestea fiind gandite, semnul intrebarii isi aranja mai bine punctul sub bucla si porni la drum...

2 bee continued....