Cum mi-am petrecut 106 minute faine...

Un alt film despre revolutie... asta a fost fix si reactia mea cand am citit despre subiectul filmului "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"...Cred ca o sa zic pas !!!
Ma bucur ca n-am facut-o (mersi Elian)...pentru ca s-au dovedit a fi printre cele mai inspirate 106 minute din viata mea. Da, este un film despre revolutie intr-adevar...nu pot sa neg ca nu are de a face cu revolutia si ca regimul comunist nu constituie de fapt motivatia...sau declansatorul intregii actiunii...insa este doar un pretext...Nici nu pot sa afirm ca este "spus" altfel decat pana acum sau cu alte cuvinte...Este, fara doar si poate, "exSPUS" altfel...intr-o lumina calda...mai umana...mai aproape de individ ca persoana particulara ci nu de revolutie ca fenomen de masa...
Nu este un film pesimist, sumbru, nu picteaza viata inainte de revolutie in gri si nu se da drumul la culoare exact dupa momentul decembrie '89...Ironic, idilic, naiv dar in acelasi timp serios, dramatic (pe alocuri) si destul de realist, Mitulesc picteaza... si cand spun picteaza...nici macar nu pun ghilimele...deoarece calitatea imaginii este ireprosabila, iar majoritatea cadrelor par studii picturale de compozitie, ca sa nu mai vorbesc de lumina si autenticitatea portretistica sau fetele pline de expresivitate ale personajelor... Asadar Mitulescu picteaza o revolutie, insa nu revolutia unui popor, ci o revolutie interioara a unei adolescente de 17 ani, Eva (sa fie oare numele o trimitere? sa fie oare Eva una din primele femei a taramului eliberat?) care abia porneste pe drumul vietii si doreste sa si-l croiasca singura, fara restrictii sau impuneri. Eva este o tanara aparent impasibila, opaca, mult prea calma, compusa si matura pentru varsta ei...impenetrabila (sau ma rog...impenetrabila pana la un punct ;)! O tanara in care mocneste insa un vulcan capabil sa erupa in cele mai surprinzatoare momente! Urmarim tulburarile acestei adolescente si drumul ei spre liberate drum punctat pe alocuri si de fratele ei mai mic care joaca un rol substantial. Referinte la scenariul filmului precum si la multitudinea de premii pe care le-a primit pana acum gasiti la gramada pe net...insa esenta filmului cred ca o reda cel mai bine insusi regizorul Catalin Mitulescu:
"Sunt aproape 17 ani de la moartea lui Ceausescu, dar înca purtam în noi amintirea si mostenirea acelei perioade. Tratând evenimentele care se petrec prin fata ochilor unei fete de 17 ani si ai fratelui sau de 7 ani, "Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii" reflecta un amestec de tristete si bucurie, de realitate si vis pe care le asociez acelei epoci. Acest film este o tragi-comedie cu nuante de absurd si sublim. El încearca sa transmita emotia acelori vremuri si sa redea spectatorilor din întreaga lume o imagine a ceea ce poarta cu ei miile de emigranti tineri români, în încercarea lor de a-si gasi un rost departe de tara."

"Filmul vorbeste despre cei care au avut curajul sa se opuna dictaturii, fiecare în felul lui, dar si despre cei care, la fel ca parintii nostrii, din teama ca poate copiii lor ar putea pati ceva, au tacut si au îndurat."

Un debut sau mai bine zis un regal actoricesc captivant - Doroteea Petre, un Mircea Diaconu la fel de delicios ca in "Legaturi bolnavicioase"...poate chiar mai savuros prin aparitii mai scurte si prezenta doar in momente-cheie, un Timotei Duma - copil si erou in acealsi timp, magistral si haios totodata (un omulet uitat parca de echipa de casting cand au facut distributia filmului "Finding Neverland") si o Carmen Ungureanu...docila si mamoasa...ceea ce demostreaza inca o data (daca mai era cazul!) versilitatea si valoarea actritei despre care am blogat si putin mai devreme.
Ca de obicei ma distantez de toate aspectele deja apreciate pozitiv de toti criticii si iubitorii acestui film si propun propiul canon de evaluare. Dupa parerea mea...atu-ul extraordinar al acestui film este imaginea...este estetic, este idilic intr-o epoca despre care nici un film nu s-a incumetat sa fie asa...Este pur si simplu FRUMOS! Personajele, desi desprinse dintr-un basm, par totusi Harapi Albi si Ilene Cosanzene autentice...peisajele, desi fotografii demne de National Geografic pastreaza totusi realitatile periferiei bucurestene ...iar regizorul, desi un "ras-premiat" al scurt metrajelor reuseste totusi sa depaseasca cu brio o ora de pelicula si o punte absurda in conceptia romanilor demostrand ca, inarmat cu optimism, dragoste de viata si o doza de umor si copilarie, viata inainte de revolutia putea fi traiata frumos...si chiar a fost...
Si daca luam in considerare ca unul din producatorii executivi ai acestui film este Martin Scorsese si ca filmul se afla momentan pe lista de vizionare a juriului de Oscar putem oare considera calea lui Mitulescu una mai veridica spre Occident? ...Poate Romania sa inceapa sa fie vazuta si altfel in afara?!?!...Eu zic ca se poate...ca doar n-o fi sfarsitul lumii ;)