anatomia unei linii drepte

O linie dreapta continua.

Pentru un arhitect...potentialul unei proiectii impresionate.

Pentru un bucatar italian...un inceput de pasta carbonara.

Pentru un doctor – tot ce e mai scump pe lume!

Viata unui om...

In ce se masoara viata unui om? In ce se masoara viata unui doctor care incearca sa salveze viata unui om? Dar a unui doctor care e uneori responsabil de zeci de vieti. Cum sa-i numim oare? Zei, intelepti, maestri, profeti...sau oameni ca oricare altii?! Desi cuvintele joaca un rol important, fiecare om e definit prin faptele sale si trebuie luat in functie de mediul in care se afla. Doctorii? Pe masa de operatie- zei, pronuntand un diagnostic – profeti, invatandu-i pe cei de abia iesiti de pe bancile scolii- maestri, dand sfaturi celor apropiati – intelepti. Dar in viata personala, in afara spitalului, in “disconfortul” propriei existente – oameni ca noi toti. Cu dureri, cu bucurii, cu pasiuni, cu sictir, cu teama, cu regrete. Oameni, muritori si pacatosi la randul lor.

Grey’s Anatomy – un serial- maraton aproape, in cazul meu, despre doctori, in si in afara unui spital din Seattle. Mda…un fel de ER “with a personal touch”... In afara de mult sange si organe la vedere…n-are cu ce sa ma impresioneze prea mult...am gandit la primul episod. Trebuia sa-mi dau seama totusi, ca fiind un serial despre medici chirurgi, Grey’s Anatomy will find a way to get under my skin. Dupa ultimul episod al seriei 2, pot sa zic ca, impotriva vointei mele, acest lucru s-a intamplat.

Dialoguri destul de simpliste, personaje fade, intamplari tragice tratate trivial. Pentru personaje, corpul uman in suferinta este biletul pentru o calatorie incarcata cu adrenalina pe un montaign-rousse. In rest… numai sentimente ravasite, haos, lipsa de timp in viata privata a personajelor…nimic nou…Iarasi ganduri de inceput, ale unui neinintiat in “tainele” acestui serial. Pe masura ce creste numarul episoadelor vazute, si intriga se ramifica in mii de ite care mai de care mai despicate si ele, descoperi cu stupoare ca dilogurile simpliste ascund multa emotie, personajele fade se contruiesc in timp in entitati solide si complexe si iti devin din ce in ce mai dragi. Descoperi ca intamplarile tragice, pe cat de exagerate si trase de par, rezoneaza totusi cu ceva foarte profund uman, sentimentele sunt mai puternice decat credeai si situatiile mai usor de inchipuit de fapt…Descoperi oameni prea entuziasti sau handicapti emotional, oameni prea ordonati sau dimpotriva oameni pe care dezordinea ii urmareste pretutindeni, situatii imorale precum adulterul, abandonul, implicarea sentimentala cu sefii de la serviciu sau, mai rau, cu pacientii…Si cu toate acestea, nu exista un singur personaj sau o singura situatie pe care poti sau ai dreptul sa o judeci. Poti sa incepi sa judeci la inceputul fiecarui episod, poti sa comentezi in stilul caracteristic oricarui spectator..dar pana la finalul episodului cuvintele iti vor ingheta pe buze, inima se va opri in loc, zambetul sau lacrima vor tasnii incontrolabil, impidicandu-te sa pronunti o sentinta finala, sa etichetezi vreo actiune sau persoana.

Aparent un desert pufos si usor, usor digerabil, imbracat in fulgi de ciocolata, Grey se dovedeste a fi o cina consistenta din trei feluri de mancare, servite alaturi de un vin indeajuns de vechi incat sa-ti stimuleze senzatiile gustative, dar destul de nou cat sa nu-ti o devina anost dupa primele 2-3 inghitiuri. Ciorba de burta, friptura cu crema de ciuperci si un mousse de ciocolata cu un interior-surpiza – un festin pe care-l vei degusta cu placere si consuma pana la ultima frimitura, indiferent de cat de greu iti poate pica la stomac. O masa care merita savurata in ambianta unui sountrack exceptional (nu incep sa vorbesc despre muzica ca mi-ar lua mult prea mult…spun doar ca e ireprosabila)!

Citind toate aceste laude generoase, fara sa vezi macar un episod, ai sa ai o reactie cat se poate de normala: Hai sa fim seriosi!

Ti-as raspunde “Seriously!!!” dar mi-e teama sa nu sune deja a cliseu…Asa ca mai bine iti golesti frumos mintea de orice prejudecata legata de medici, spitale, americani sau oameni in general…si te pui frumos pe vizionat. Cu mintea deschisa pentru ca altfel n-ai nici o sansa. No preconceptions allowed! Ai sa vezi ca nu stii chiar tot ce credeai ca stii despre viata, ai sa vezi ca poate totusi stii mai multe decat vrei sa arati. Dar in mod sigur nu stii totul ce trebuie stiut despre o linie dreapta continua care leaga marginile opuse ale unui ecran negru. O linie dreapta continua. Uite-te, chiar daca numai pentru asta.