in a matter of speaking

Inainte scriam despre viata in acest blog...viata mea...sau observatiile mele despre viata in general... Acum viata nu ma mai lasa sa scriu. Nici n-as sti de unde sa incep...printre zecile de mii de decizii pe care a trebuit sa le iau in ultimul timp, alegerea nefericita de fainta si parchet s-ar numara printre cele mai usoare. Nu am mai vazut un film pe Tv de vreo 2 luni, de abia am apucat sa mai deschid o carte...de abia am apucat sa ma ies o data pe luna cu prietenii...nu am avut concediu si e posibil sa nici nu-l mai am..cel putin nu asa cum mi-l doream...In schimb am avut, cu caru...probleme: sanatate, rude, sanatatea rudelor, joburi, lipsa de joburi (mai nou), oameni neintelegatori si nesimtiti..eu care am ajuns neintelegatoare si nesimtita...mai degraba dintr-un instinct primitiv si de auto-protejare, de a nu mai simti deloc... Nu prea mai stiu cine sunt sau incotro ma indrept...si asta ar fi unul din lucrurile minore despre care sunt confuza in viata. Mi-e dor de mine..tanara...fara probleme...mi-e dor de mine tanara acum jumate de an...mi-e dor de mine idealista...mi-e dor sa simt ca am motive misto pentru care pot sa ma scol din pat dimineata...mi-e dor sa nu mai fac totul la comanda sau din rutina...mi-e dor sa nu mai dau comenzi..mi-e dor sa mi se citeasca gandurile...mi-e dor sa am ganduri creative, necenzurate si off-brief...mi-e dor sa nu mai am un brief pentru tot ce intreprind in viata...nu numai la servici dar si in afara...mi-e dor sa explorez...sa cunosc oameni noi...sa trec prin situatii noi...sa ies afara...sa stau in casa si sa fac gimnastica..sa inot...sa beau o vodka in Vama...si apoi o tequilla...Mi-e dor de mine si sa apartin numai MIE, macar o zi pe sapatamana...mi-e dor sa pot face greseli care sa nu ma coste nimic...mi-e dor sa scriu in blog...chiar mi-e dor...dar in acelasi timp mi-e bine...Pentru ca am ajuns pana aici trebuie sa incerc sa merg mai departe...si daca viata e doar un joc de noroc...vreau sa ma asigur ca macar mi-am imbunatatit putin sortii si miza chiar daca la final oricum pierd totul...raman cu placerea de a fi jucat si cu faptul ca nu m-am lasat invinsa... Da! Uneori it's just the thrill of the game and not wheather you win or loose. Am si castigat si dupa fiecare victorie esti insetat de una noua...Fericire nu e neaparat pe podium, printre premianti, ci in a sti sa accepti ca, desi esti destul de bun de podium, poti sta si intre necastigatori fara probleme. Life on the top is often lonely...