MandarineSlice: in a matter of speaking

MandarineSlice

Hopefull pessimist...and I am sure the world has not seen enough of me...just as I have definitely not seen enough of it! ;)

Wednesday, July 25, 2007

in a matter of speaking


Inainte scriam despre viata in acest blog...viata mea...sau observatiile mele despre viata in general... Acum viata nu ma mai lasa sa scriu. Nici n-as sti de unde sa incep...printre zecile de mii de decizii pe care a trebuit sa le iau in ultimul timp, alegerea nefericita de fainta si parchet s-ar numara printre cele mai usoare. Nu am mai vazut un film pe Tv de vreo 2 luni, de abia am apucat sa mai deschid o carte...de abia am apucat sa ma ies o data pe luna cu prietenii...nu am avut concediu si e posibil sa nici nu-l mai am..cel putin nu asa cum mi-l doream...In schimb am avut, cu caru...probleme: sanatate, rude, sanatatea rudelor, joburi, lipsa de joburi (mai nou), oameni neintelegatori si nesimtiti..eu care am ajuns neintelegatoare si nesimtita...mai degraba dintr-un instinct primitiv si de auto-protejare, de a nu mai simti deloc... Nu prea mai stiu cine sunt sau incotro ma indrept...si asta ar fi unul din lucrurile minore despre care sunt confuza in viata. Mi-e dor de mine..tanara...fara probleme...mi-e dor de mine tanara acum jumate de an...mi-e dor de mine idealista...mi-e dor sa simt ca am motive misto pentru care pot sa ma scol din pat dimineata...mi-e dor sa nu mai fac totul la comanda sau din rutina...mi-e dor sa nu mai dau comenzi..mi-e dor sa mi se citeasca gandurile...mi-e dor sa am ganduri creative, necenzurate si off-brief...mi-e dor sa nu mai am un brief pentru tot ce intreprind in viata...nu numai la servici dar si in afara...mi-e dor sa explorez...sa cunosc oameni noi...sa trec prin situatii noi...sa ies afara...sa stau in casa si sa fac gimnastica..sa inot...sa beau o vodka in Vama...si apoi o tequilla...Mi-e dor de mine si sa apartin numai MIE, macar o zi pe sapatamana...mi-e dor sa pot face greseli care sa nu ma coste nimic...mi-e dor sa scriu in blog...chiar mi-e dor...dar in acelasi timp mi-e bine...Pentru ca am ajuns pana aici trebuie sa incerc sa merg mai departe...si daca viata e doar un joc de noroc...vreau sa ma asigur ca macar mi-am imbunatatit putin sortii si miza chiar daca la final oricum pierd totul...raman cu placerea de a fi jucat si cu faptul ca nu m-am lasat invinsa... Da! Uneori it's just the thrill of the game and not wheather you win or loose. Am si castigat si dupa fiecare victorie esti insetat de una noua...Fericire nu e neaparat pe podium, printre premianti, ci in a sti sa accepti ca, desi esti destul de bun de podium, poti sta si intre necastigatori fara probleme. Life on the top is often lonely...

Labels:

3 Comments:

Anonymous adi said...

lumea se mai schimba, devine mai ...matura...cu responsabilitati...dar cateodata cred ca isi permite fiecare sa faca ceva nebuneste: sa cunoasca noi oameni, sa exploreze o vodca pe motoare sau in vama, etc etc. Furtunile vin si pleaca cum au venit... ce ramane in urma sunt oamenii, trecuti prin aceleasi lucruri,devin mai toleranti, si mai uniti pentru celelalte furtuni ce vor urma(ca asa e in viata). Ideea e ca nu trebuie renuntat la nimik, ci doar ales momentul potrivit pentru acestea. Momentul si-l alege fiecare...
pup

Jul 25, 2007, 12:53:00 PM  
Blogger albeenah said...

si ce se inampla cand alegerile nu mai sunt ale tale? cand trebuie sa iei atatia factori in considerare ca nici nu mai siit ca decizia iti apartine sau ca faci ceva ce te caracterizeaza?

Jul 25, 2007, 2:18:00 PM  
Anonymous adi said...

alegerile sunt ale tale, chiar si atunci cand tre sa iei in considerare diversi factori externi. tu alegi sa faci sau nu o chestie, deci decizia iti apartine...indiferent de efecte. Cred ca mai degraba asta e problema...in urma deciziilor luate nu se intampla intocmai cum ne-am dorit. asta pt ca suntem tot timpu' in interactiune cu altii si faptele lor/deciziile lor le afecteaza pe ale noastre. daca am trai singuri pe lume efectele ar fi cele scontate, plus minus interventia naturii. lucrurile care te caracterizeaza sunt si raman lucruri care te caracterizeaza, celelalte sunt doar lucruri pe care suntem nevoiti sa le facem pentru a ramane sociabili,...si ideal ar fi sa le facem cum stim noi mai bine si caracteristic noua...
pe de alta parte, filosofii spun ca cine e diferit va avea de suferit initial...iar normalitatea e o veche nebunie a cuiva...oamenii nu accepta sa fie unul mai destept ca altul si de aceea normalitate e de fapt mediocritatea omeneasca. spun omeneasca si nu umana pentru ca umanitatea este pentru cei ce o inteleg...pentru cei care isi doresc mai mult, as putea spune elita spirituala si nu cea materialista, umanitatea este fondul si omenirea forma. exista pe lumea asta o ordine...atat spirituala cat si materiala...exista libertate...expusa de diversi intelepti in mii si feluri.
ideea e ca omul e om doar printre oameni si nu in afara lor. omul este asemeni chipului Domnului, de aici unitatea si similaritatea dintre noi. dar in acelasi timp omul e diferit dpdv bilogic si cultural de oricare alt om, este influentat diferit, invata si asimileaza diferit. de sute de ani omul incerca sa invete ce este omul...sociologi, psihologi, semiologi, antropologi, etc etc dar in definitiv omul este un concept social...inpus de societatea in care traim...pentru a putea convetui in societate, unul alaturi de celalalt. Orice altceva este neomenesc, animalic, sau supraomenesc.

mama cat am scris...iti mai spui si mai pe seara ;)

Jul 25, 2007, 2:52:00 PM  

Post a Comment

<< Home