I just don't know what to do with myself...

Concediu fortzat...s-a inchis agentia iar mie nu mi se deschide nicio posibilitatea mareata de a-mi petrece timpul...decat eu cu mine..in liniste si introspectie tulburata des de ricoseurile lui Mitzi si Bosfi prin casa. Nu e chiar nasol... sunt mari si zari unde lucrurile stau mai prost. Berli inca ma iubeste...o simt...dar asta e alta poveste...pentru ca eu nu-l voi uita nici macar in ziua mea cea mare...
Eutanasieri si ganduri negre in prag de nunta...nunta mea...Nu mi-am imaginat niciodata asa ceva...nu mi-am imaginat ca ma voi marita candva si ca voi avea atata manie in mine inainte de asta. Ieri m-am surprins tipand cu o voce si un timbru care parca mi-era strain...parca nu izvorase din mine...si totusi atata furie e din mine...as putea s-o contabilizez ...sa o decantez sa aflu fiecare firicel de unde provine dar m-as enerva din nou...mai rau ...si nu merita. Nu cred ca meritam nimic din ce ni se intampla acum...la lucrurile rele ma refer(ca mai sunt si cateva bune)...dar sunt sigura ca nu suntem singurii neindreptati de pe planeta(nu ca asta ar trebui sa consoleze pe cineva cu ceva...dimpotriva). Acum ceva timp am aflat si ca cineva...ma uraste...in secret...de cativa ani...Nu pot decat sa sper ca numarul celor care ma iubesc e putin mai mare...pentru ca altfel probabil ca traiesc usor degaba...doar pentru mine. Am prieteni care spun ca ei nu fac nimic pentru ei toata ziua...si eu ma menajez mereu...
Sa ma avant si eu in viata fara scut?...dar credeam ca asta am facut si de asta am ajuns aici..asa... acum... Concediu ca un sfarsit de drum. Vreau sa incep din nou ceva...ceva nou sau ceva ce n-am terminat...dintre miile de lucruri pecare le-am lasat ne-terminate cred ca as putea sa ma re-apuc de unul singur.
Si uite asa.. intr-o zi...poate ma voi re-iubi si eu pe mine...din nou.