late bloomers

Primavara asta e timida. Se mai furiseaza din cand in cand de printre nori, facandu-si simtita prezenta fara insa a se descoperi complet privirilor si sufletelor urbane dintre betoane, insetate de caldura. In secret, o banuiesc de o schimbare la fata. Asemanatoare celei tacute prin care trec si eu momentan. Spun tacuta, nu pentru ca nu as face caz de problemele mele ca de obicei, ci pentru ca intreg organismul si constitutia mea psihica nu se mai opune schimbarilor pe care le aduce acest sezon.
Exista oameni care zac in potential si prefera sa-l tina depozitat, undeva acolo, ascuns de ochii lumii. Majoritatea celor fara un simt mai fin al observatiei ii vor subestima mai mereu pe acest gen de oameni. Sau vor considera ca nu au mare lucru de spus si le vor desemna un coltisor spre care ii vor trimite sa se holbeze in timp ce ei sunt pe cale sa se realizeze. Si acum vine partea misto... din coltisorul lor umbrit, acesti "timizi" ai societatii pot realiza multe...Nu-si vor intoarce fata de la zid, ci vor construi doar in jurul acestuia pana cand restul lumii va parea pusa la colt. Dar destul cu aberatiile si asteniile. Pana la urma fiecare cu viata lui...unii infloresc mai repede...altii mai tarziu...toti ramanem mandarini...doar ca unii sunt mai acrii si altii mai dulci. Depinde cum te expui la soare...I suppose.