the beauty of all living things

M-am hotarat sa ma impac cu mine. Eram putin certata si foarte confuza. Acuma sunt doar confuza, dar macar m-am impacat. Mi-am dat seama ca nu mai imi place de mine pentru ca nu mai imi place ce fac (nu neaparat ce fac ci poate CUM fac, cum ma COM-plac aiurea intr-o situatie vicioasa). Si era cat pe ce s-o iau de capat. Noroc cu o vaza cu pene de paun pe care am conceput-o duminica seara. Cred ca ea va fi salvarea mea. Mi-am dat seama ca vaza mea e frumoasa si ca sunt inca capabila sa aduc lucruri frumoase pe lume. As vrea sa incerc sa fac asta in continuare. Nu stiu cum exact, nici cand anume, nici nu stiu cat de bine imi va fi semi-desprinsa de sistem...dar as vrea sa incerc...sa incep...sa petrec mai mult timp acasa, in casa cu mine. Sa-mi dau buna dimineata si sa ma intreb la tot pasul cum ma simt pana voi sti sigur ca ma simt bine. Si doar starea asta vreau sa-mi intre in rutina :). Pana la urma e dreptul nostru al tuturor creaturilor de pe pamant sa ne simtim bine si sa facem lucruri frumoase. "Poate" nu vine de la "probabil", "dubitabil" poate vine de la "se poate"... si nu ai cum sa stii daca se poate daca nu incerci :)